Home » Jurnal de bord » 10 ani de byron la Rockstadt, Brașov

10 ani de byron la Rockstadt, Brașov

Lizabett Russo este o minune. I-a luat vreo 20 de ore să călătorească din țara ei de adopție, Scoția, în țara ei de baștină, România, și să ajungă în Rockstadt-ul din Brașov, orașul ei natal. Un gât de Jack și țuști pe scenă. Rock’n’roll, baby! După primele note, urechile mele și-au scos pălăriile și s-au înclinat. Inflexiunile ei sunt complet din afara ariei noastre, dacă n-ar fi vorbit românește ne-ar fi putut păcăli cu ușurință că azi a auzit prima dată de țara asta. Nu m-am putut abține să nu fac un live pe fb și am nimerit piesa cu Cristina pe care am auzit-o la Maria Răducanu și la RATB. Azi sper să o prind la înghesuială și să-i pun două-trei întrebări. Sunt convins că are multe povești de spus.

img_5851

 img_5839

Echipa noastră a început să se adune de pe drumuri, la Brașov au venit cei doi Buzilani, Anca și Claudiu, responsabili cu proiecțiile, plus Marcel Moldovan, toboșarul cu care am înregistrat Perfect și care ne însoțește în aproape tot turneul (azi la Cluj ne mai vin ajutoare – o să fim în jur de 25 de oameni).

img_5800

img_5803

Pe drumul dintre Sibiu și Brașov am reascultat un album care îmi place de mor – Hadestown, al folkistei americane Anaïs Mitchell (probabil singura operă folk ever, cu invitați  gen Ani DiFranco și Justin Vernon) și am făcut planuri pentru primăvara viitoare. Probabil pare amuzant, dar întrebarea cu planurile de viitor nu e chiar cea mai cretină din univers…

E octombrie, cineva a lăsat deschisă ușa de la frigider și câțiva dintre noi s-au sesizat și au început dezintoxicarea de toamnă, consumând toate pachetele de șervețele disponibile. Odată cu ei, paranoia din capul meu a început să dea rod, iar neuronii s-au apucat cuminți să adune recolta. Îi mai liniștesc consumând tablete naturiste cu efect placebo, îmbrăcându-mă gros chiar și când nu e cazul, păstrând distanța față de afectați și bând apă plată la temperatura camerei. Döme se trezește în fiecare dimineață din ce în ce mai rău, dar optimismul lui e mai contagios ca orice boală.

img_5825

Aseară la Brașov au fost 220 de plătitori și încă ceva invitați peste, probabil vreo 240-250 de oameni cu totul. Nu-i rău, ținând cont că frecvența concertelor byron în centrul țării a fost de unul la câțiva ani, iar cântarea de la Rockstadt s-a bătut în cuie abia acum două săptămâni. Bineînțeles că după un deceniu îți dorești mai mult de la viață, dar dezamăgirile nu pot veni decât de acolo de unde ai așteptările cele mai mari. Highlight-ul serii a fost The Alchemist în varianta de la Salină, când în sfârșit distorsul a făcut plămânii să tremure. Ne-am întors pe scenă de două ori și ar mai fi fost loc, dar n-am ajuns încă la nivelul răposatului Prince să mai ținem un concert la bis.

img_5898-2

img_6027-2

img_5995-2

img_5992-2

img_5949-2

img_5930-2

img_5917-2

După concert am stat un pic de vorbă cu Atilla, un mare amator de muzică pe care îl știu de pe vremea când cântam blues. M-a întrebat dacă avem merch și dacă mai știu ceva de domnu’ avocat chitarist. Omul nu aflase încă de Costică…

Pozele din concertul nostru sunt făcute de Vladimir Ivanov (sunetistul, nu actorul).

P.S. Drumul spre Cluj e plin de fucking curbe, scrisul pe blog în mașină e aproape imposibil. Sper că am fost cât de cât coerent. Diseară o să fie cu cântec, pe lângă Lizabett Russo ni se vor alătura și prietenii de la Cuibul și Muse Quartet. See ya there!

Tags :
Previous post link
Next post link

About Dan Byron

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Scroll To Top