Luiza Zan – Heritage
Bineînțeles că o să vă povestesc despre Heritage, primul album solo al Luizei Zan. Și bineînțeles că orice voi spune va fi pus pe seama prieteniei dintre noi, deși vă promit că o să fiu cât se poate de obiectiv. Heritage are câteva avantaje. În primul rând trupa, formată din patru muzicieni de jazz maghiari, […]
Living-ul cu sunete
După cum promiteam ieri, am ascultat azi serios albumul lui Barry Adamson – Know Where To Run. Stă în continuare în picioare, deși sunt niște amănunte care s-au schimbat. În primul rând influența Dylan, care parcă s-a volatilizat (cu excepția a vreo două momențele). Astbury a rămas numai în vibrato și doar pe alocuri […]
Cu căștile pe urechi prin oraș
Suntem invadați. După fiecare colț ne așteaptă zeci de informații noi, viituri de poze și cugetări și muzici și glume, care mai de care mai de moment, cerșind atenție și like-uri și view-uri, gâdilându-ne, lingușindu-ne, trăindu-ne scumpele minute într-un vertij de culori și fantezii, dizlocând realitatea, transformând-o într-o mingiuță părtașă la o perpetuă jonglerie.
Solenoid
Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi cam place literatura. Citesc moderat, deloc comparabil cu unii din colegii mei de trupă (Sergiu a terminat toate cinci părțile din Songs of ice and fire în vreo două săptămâni), am multe goluri de umplut (și n-am nicio problemă cu asta, mă bucur că mai am atât de […]
Top 5 albume din 2015
Nu cred în topuri pentru că nu prea au cum să nu fie subiective. Sunt pe lumea asta niște critici grozavi, care au păreri pertinente și scriu articole super-profi, dar până și punctul lor de vedere e unul subiectiv, doar sunt oameni și trăiesc într-un anumit mediu, au acces la informații dintr-o anumită zonă, etc. […]
3000 de cuvinte despre 2015
N-am mai scris de mult. După Colectiv n-am mai putut, am postat doar câteva poze. Încerc să fac aici un rezumat al lui 2015 ca să îmi amintesc că s-au petrecut și o mulțime de lucruri pozitive anul ăsta, lăsând la o parte toamna neagră care ne bântuie încă pe toți. Am început anul cu […]
Între Piața Universității și Colectiv
P.S. Doamne, ce n-aș da să nu avem motive să ieșim în stradă și să nu avem motive să aprindem lumânări la Colectiv…
Un colectiv aseară la Universitate
Deci? Ne vedem diseară la Universitate?
După 20 de ani
În ziua aceea paharul reușise să dea pe dinafară. Polițiștii ne tot goniseră de peste tot, amenințându-ne sau chiar scriindu-ne amenzi pentru deranjarea liniștii publice, și în cele din urmă ajunsesem să cântăm la ieșirea spre Intercontinental a metroului de la Universitate. Bătea un vânt de nu puteai ține ochii deschiși, iar lumea trecea nepăsătoare […]
Alabama Shakes – Sound & Color
Alabama Shakes e o trupă americană relativ recentă, formată în 2009. Punctul ei forte este vocalista Brittany Howard, o anti-divă mulatră de vreo 150kg, probabil cea mai bună voce din lume la ora actuală. N-ai bănui vreodată nici din compoziție, nici din interpretare, nici din apariție, că are doar 27 de ani. I-am văzut astă-vară […]
Câteva zile în Londra și un festival românesc în The Garage
Acum câțiva ani am visat să mă mut la Londra, capitala rock-ului mondial, orașul în care e posibil să existe 400 de concerte într-o singură seară, în care e posibil să cânte Steven Wilson la Royal Albert Hall în timp ce pe Wembley e John Mayer și să fie sold out în ambele părți, locul […]
O seară de vară în Timișoara
Iar am avut o zi din aia. M-am trezit la 5, am băut un fresh și am luat un taxi spre Fabrica (unde repetăm de mulți ani), ca să mă întâlnesc cu gașca, să ne încărcăm calabalâcul și să o întindem spre Timișoara. Taximetristul abia ce ieșise și se grăbea să-și facă mare parte din […]