Home » Despre

Despre


Numele meu este Daniel Radu, dar de mai bine de zece ani mi se spune Dan Byron. Probabil motivul principal este acela că în generaţia mea numele Dan era foarte răspândit. În gaşca mea din adolescenţă, dacă strigai “Dane!”, se întorceau vreo şase inşi. Aşa că fiecare avea poreclă. Pe vremea aia eu eram Dan Queen, pentru simplul fapt că ascultam Queen. În acelaşi fel, în lumea muzicală am rămas Dan Byron, pentru simplul motiv că am avut o vreme o trupă care se numea Byron (cu totul alta decât cea de acum).

Sunt născut şi crescut în cartierul Pantelimon din București, numai aşa, ca să le fac în ciudă unora care au impresia că de acolo numai un anumit gen de oameni pot proveni.

FotoUnion-4710bw2

Fac muzică de la 6 ani, părinţii mei au ales domeniul, dar nu şi-au închipuit niciodată că am să fac şi carieră. Tot ce urmăreau ei pe atunci era să nu-mi pierd vremea pe maidan cu golanii. Am început cu vioara, pe care am studiat-o timp de patru ani, şi am continuat cu flautul, timp de vreo şapte. Apoi am făcut multă teorie, un pic de compoziţie şi multă practică. Canto am făcut foarte puţin, deşi la un moment dat visam să cânt operă. Am avut noroc cu un profesor foarte deschis, care după ce m-a auzit cântând o piesă Queen mi-a spus că îmi pierd vremea la cursurile lui.

În trupe de rock cânt de la sfârşitul lui 1995, cu unele am cântat doar în sala de repetiţii, cu altele am reuşit să ajung şi pe scenă, iar cu câteva chiar şi în studio.

Prima dintre ele se numea Gaze Roze și n-a reușit să înregistreze decât niște demo-uri pe care eu nu apar, pentru că sunt făcute înainte de apariţia mea în peisaj. Dar a fost magică, poate și pentru că a fost prima. Cu unii dintre membrii ei mai țin legătura și în prezent.

Prima piesă pe care am tras-o vreodată într-un studio a fost cu Krypton-ul lui Docan în 1996 și s-a numit Feciori de lele. Am făcut și o filmare, un playback jenant, așa cum se făcea prin anii ‘90. Poate fac rost de ea într-o bună zi și v-o arăt. N-o să mă recunoașteți, aveam 17 ani și toată lumea era a mea. Piesa a apărut mai târziu și pe un album, dar fără vocea și flautul meu. Iar cu Krypton-ul am făcut multe repetiții și n-am cântat niciodată live (cu excepția unei petreceri private la care am cântat coveruri country, care evident nu se pune).

Prima trupă pentru care am și scris muzică este cea care mi-a dat porecla. A fost de altfel și prima trupă pe care am înființat-o (în 1998). N-am reușit să tragem niciun album, există câteva demo-uri, unul dintre ele înregistrat într-unul dintre studiourile televiziunii române. Pentru el a trebuit să facem o altă filmare din aia jenantă cu playback pentru emisiunea Întâlnirea de la miezul nopții. Altfel, cu Byron-ul vechi şi cu majusculă am cântat pe la festivalurile studenţeşti şi am luat câteva premii.

Primul album pe care am apărut este Geniu Pustiu, al proiectului RA (un fel de proiect solo al lui Rusu Andrei, pe atunci vocal în trupa germană de black metal Agathodaimon), apărut în 1999, care din păcate a fost editat eronat, cu viteza mai mare decât cea normală, afectând şi înălţimea sunetului, astfel încât vocea mea, care nu era foarte diferită de cea actuală, pare a unui ţânc. Dar fie, m-am bucurat oricum că am apărut oficial pe un disc. Apoi am fost invitat să cânt și cu Agathodaimon, am tras câteva voci pe al doilea lor album şi, ca prin minune, în 2000 am făcut un turneu european.

Prima trupă cu care am cântat în cluburi se numea Blueservice. De două ori pe lună prestam în Regie coveruri de blues, rock’n’roll, hard rock, şi aveam un public dedicat, fani ai genului. În trupa aceea am cântat pentru prima dată cu Costin Oprea.

Primul album la care am colaborat și componistic a fost Confuzz, al trupei Kumm, apărut în 2002. Și chiar treceam printr-o perioadă foarte confuză. Mă mutasem la Cluj ca să pot repeta cu ei și lăsasem baltă Conservatorul din București pentru asta. Am mai scos încă un album împreună, apoi mi s-a cerut să părăsesc incinta. Reușisem cumva să mă cert cu toată lumea.

Urma a fost singura trupă în care nu am fost vocea principală. Am învăţat foarte multe despre cum e să fii instrumentist cu această ocazie. Împreună am înregistrat trei albume, ultimul dintre ele într-un studio din Germania (prima dată când am tras un album în altă ţară).

Primul album pe care l-am scris aproape în totalitate a fost Forbidden drama al trupei mele actuale, byron. Primul pe care l-am orchestrat aproape cap coadă – Perfect (de altfel este primul pe care l-am și co-produs). Cu byron-ul am filmat singurele DVD-uri din viaţa mea – Acoustic drama, Live underground și Electric Marching Band.

În afară de byron, la ora actuală mai am un proiect cu Teatrul de Artă București și cânt uneori absolut singur.

 

 

 

Scroll To Top