Making of Electric Marching Band (episodul 2)

Pe 2 decembrie 2014 dimineața eram destul de agitat, simțeam Electric Marching Band-ul ca pe un rucsac mult prea greu pe un traseu mult prea abrupt făcut într-o zi mult prea călduroasă. Nu mi se mai întâmplă de mult să am emoții, dar ăsta era un caz particular. Nici noaptea nu fusese prea roză, cu o seară înainte aflasem că și Bălănescu avea un alt spectacol în timpul spectacolului nostru și unica soluție era să mut singura piesă în română cu singurul invitat rămas la începutul show-ului, unde nu prea avea nicio logică. Un motiv de stress în plus, nimic mai mult, doar muncisem la concept câteva luni și stabilisem de comun acord că Melancolic va apărea abia la bis. Deci dacă par îngrijorat în fotografia de mai jos să știți că e de la răgușeală.
 

 
Soundcheck-ul s-a prelungit o grămadă și probabil că nu s-ar fi terminat niciodată dacă nu bătea concertul la ușă. E incredibil de greu să faci optzeci de oameni să se audă între ei pe o scenă atât de generoasă. După cântare mulți din fanfară s-au plâns că nu și-au auzit instrumentele. Din păcate mai bine de atât nu se putea face în câteva ore. Noroc cu căștile, altfel cred că aveam și eu o problemă.
 

 

 

 

 

 

 
Nu mai țin minte mare lucru din ce s-a întâmplat, concertul a ținut cinci minute din punctul meu de vedere, iar Bălănescu a întins cât a putut el coarda și a cântat după jumătate, bineînțeles făcându-și probleme în partea cealaltă. Am simțit emoțiile celor din fanfară imediat ce s-a ridicat cortina. Adevărul e că niciunul dintre noi nu visasem să avem sala Teatrului Național plină până la tavan… Știam că era un proiect îndrăzneț care putea stârni curiozitatea multora, dar totuși!
 

 

 

 

 
După această minunată aventură a urmat o alta, aceea a mixajului, cu care am reușit să depășim deadline-ul de vreo două ori și după ce l-am predat tot am mai fi vrut să schimbăm câte ceva. Victor Panfilov a făcut o muncă de Sisif și mare minune că până la sfârșit nu ne-a și bătut. În paralel Vlad Ioachimescu făcea montajul, și unii dintre noi (6fingers mai precis) făceau ture între mixaj și montaj, încercând să împace capra cu varza. Eram în Dubai în TFB10 când am primit primele variante la vreo trei piese și cred că m-am uitat la ele de vreo zece ori, nu-mi venea să cred ce bine arată. Și am fost informat că era nevoie urgentă de interviuri filmate, așa că primul draft l-am făcut în deșert ajutat de Cristian Șuțu. N-a intrat pe varianta finală pentru că eram destul de incoerent și în plus erau niște băieți simpatici care își turau ATV-urile prin preajmă, așa că sunetul era compromis. Dar a fost haios. Am refăcut interviurile de două ori, o dată imediat cum am ajuns în țară, în recepția unui hotel din Craiova, pus la colț la propriu de colegii de trupă, și apoi în București, filmat cum se cuvine de Vlad Ioachimescu și Andrei Băltărețu, variantă care a și ajuns pe sticlă.
Lansarea de la HBO n-a fost însoțită de nicio șampanie, eram fiecare în altă parte de țară, dar cred că nici dacă ne-am fi întâlnit nu am fi putut să-l convingem pe Sergiu să mai vadă concertul o dată după miile de vizionări de la montaj.
Pentru cei care n-au văzut încă materialul și pentru a sărbători apariția lui pe DVD, vom face un mini-tur prin țară cu vizionări parțiale la cinema urmate de Q&A, după cum urmează:
5 septembrie – Iași, Iulius Mall, sala 5, ora 11
6 septembrie – Cluj-Napoca, Iulius Mall, sala 5, ora 18
11 septembrie – București, AFI Palace Cotroceni, sala 14, ora 18
14 septembrie – Timișoara, Iulius Mall, sala 4, ora 13
Dacă aveți de gând să apăreți, vă puteți înscrie aici pentru rezervare.
See you there.

Fotografii de Cristian Șuțu