Home » Muzică » Recomandări albume » Patru albume faine din aprilie 2018

Patru albume faine din aprilie 2018

Mă întreb dacă ar trebui să fiu mai pozitiv, că prea dau în toată lumea bună în introducerea recomandărilor mele lunare. Poate ar trebui să fiu mai amabil, să spun că da, Kylie Minogue face imediat 50 și asta te poate afecta profund atunci când ai fost o bombă sexy a pop-ului mondial. Dar nu sunt amabil. Kylie tocmai a scos un alt album slab. Foarte slab. Diplomația m-ar putea face să nici nu pomenesc de noul Thirty Seconds to Mars. Cred însă că Jared Leto ar face bine să se limiteze naibii la actorie. Acolo strălucește, aici mă enervează cumplit. Din politețe s-ar cuveni să nici nu pomenesc că Sting a dat-o în bară grav luna asta. A scos un album împreună cu Shaggy. Bănuiesc că nu e nevoie să dezvolt subiectul. Nici albumul A Perfect Circle, pe care îl așteptam de câțiva ani, nu m-a dat pe spate. Nu că ar fi rău, dar nu e nici bun.

În fine, după cum spuneam, pozitiv, da?

Wye oakWye Oak – The Louder I Call, The Faster It Runs

Ăsta e genul de trupă imposibilă. Duo american, cu o tipă, Jenn Wesner, la voce, chitară, clape, bas și programare și un tip, Andy Stack, un toboșar care bate cu picioarele și mâna dreaptă, cu stânga cântând la o clapă și programând live chestii (pe album mai cântă și la chitară). Cum naiba să cânți în formula asta? După cum spuneam, mi se pare imposibil. Muzica de pe The louder I call… e foarte mișto, electro/progressive/minimalistă, foarte dreamy, destul de diferită de folk-rock-ul de pe primele albume, mai degrabă o urmare a proiectului solo a lui Jenn (Flock of Dimes), deși și ăla e destul de sărac comparativ. Dacă sunteți prin Bruxelles mâine, prin Paris poimâine sau prin Londra răspoimâine, îi puteți prinde live, norocoșilor! La noi probabil nu vor ajunge prea curând, trebuie să aștepte pensia ca să-i invite cineva.

 

EelsEels – The Deconstruction

Ăsta e unul dintre cele mai cool albume pe care le-am auzit în ultimul an. E comparabil în coolness cu The Black Keys-ul cel de toate zilele sau cu discurile lui Bob Dylan din anii 60. N-am ascultat toate cele cincisprezece albume Eels, dar tot ce mi-a trecut prin urechi mi-a plăcut teribil. Mark Oliver Everett, axis mundi-ul proiectului, nu e nici cine știe ce vocalist, nici vreun mare songwriter, dar are acel je ne sais quoi care te poate face dependent de muzica lui. O fi de la clima din California, bat-o vina, mai mult ca sigur un norvegian n-ar reuși să fie atât de relaxat. Eels vor da un tur de Europă prin iunie-iulie și vor ajunge inclusiv la Rock Werchter, dar din păcate n-am să-i văd tura asta, în același timp pe o altă scenă o să fie David Byrne, pe care (chiar dacă nu vi l-am recomandat luna trecută cu noul album) îl iubesc de mor. Ăăăă, da, nici ăștia nu trec pe la noi. Și ăăăă, da, mă duc din nou la Werchter.

 

AquasergeAquaserge – Déjà-Vous?

Aquaserge este un nume nou pentru mine, deși supergrupul francez există din 2005 și a lansat până acum cinci albume și două EP-uri. Informația circulă mai greu când nu ești neapărat francofil și după opt ani de franceză în școală nu știi mai mult de oui, pardon, merci sau s’il vous plaît. Frustrant. Dacă stau bine să mă gândesc, nu-mi amintesc mai mult de zece nume din muzica franțuzească, incluzând Édith Piaf și Mireille Mathieu. Dar despre ce vorbeam? A, Aquaserge și albumul lor live demențial. Avangardă, rock, jazz, mult instrumental, dar și un pic de voce (nu cine știe ce dătătoare de fiori, dar cântată foarte corect). E imposibil de anticipat ce urmează, formele fiind destul de libere, mai ales că totul e înregistrat pe scenă, iar atmosfera e destul de dark, cu piese lungi și pasaje repetitive extinse. Mi-a plăcut mult albumul ăsta, dar s-ar putea să nu rezoneze toată lumea cu el, e destul de greu. Tratați-l cu răbdare și nu vă ambiționați să înțelegeți totul din prima. Dacă v-a plăcut și vreți să îi și vedeți, aflați că oamenii se mai mișcă ocazional prin Europa, dar țara de origine e teritoriul în care se învârt de obicei.

 

lucia-samsara-cover-1050x1050Lucia – Samsara

Last but not least, draga de Lucia cu superbul ei disc secund. Deja am scris pe larg despre ea și el, probabil ați citit deja articolul (dacă nu, încercați aici). Bineînțeles că o să spuneți că are pile, doar suntem prieteni, suntem reprezentați amândoi de Overground Music și am și făcut câteva chestii împreună, inclusiv am înregistrat o piesă pentru următorul album byron. N-am să încerc să vă conving că nu are pile, doar audiția albumului o poate face. Samsara e o raritate pe plaiurile noastre, un disc tratat așa cum ar trebui tratat orice disc, cu migală, atenție și nu în ultimul rând mult suflet. Din punctul meu de vedere e discul lunii aprilie, l-am ascultat aproape zilnic dinainte să apară și încă nu m-am săturat.

 

P.S. Ca de obicei, dați click pe coperți ca să ajungeți la albume. Link-urile sunt către Apple Music/iTunes, nu către Spotify așa cum s-ar aștepta unii. Enjoy! 🙂

Previous post link
Next post link

About Dan Byron

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Scroll To Top