privește cerul… by Dan Byron Prietenii mei se opriseră la vreo zece metri, pe colțul de la Romarta, și acum se hăhăiau. Adevărul e că imaginea era cel puțin ciudată. Părea că dau un autograf unui homeless. Nu-i dădeam, evident. Îi scriam pe o bucată de hârtie numărul meu de telefon. L-am cunoscut pe Dragoș […]