După cum promiteam ieri, am ascultat azi serios albumul lui Barry Adamson – Know Where To Run. Stă în continuare în picioare, deși sunt niște amănunte care s-au schimbat. În primul rând influența Dylan, care parcă s-a volatilizat (cu excepția a vreo două momențele). Astbury a rămas numai în vibrato și doar pe alocuri […]

Suntem invadați. După fiecare colț ne așteaptă zeci de informații noi, viituri de poze și cugetări și muzici și glume, care mai de care mai de moment, cerșind atenție și like-uri și view-uri, gâdilându-ne, lingușindu-ne, trăindu-ne scumpele minute într-un vertij de culori și fantezii, dizlocând realitatea, transformând-o într-o mingiuță părtașă la o perpetuă jonglerie.