Home » Versuri Perfect

Versuri Perfect


Exerciţiu
(muzică şi versuri: Valeriu Sterian)
Generaţie aspiraţie interdicţie demonstraţie
Revoluţie figuraţie emanaţie aberaţie
Informaţie deformaţie opoziţie conspiraţie
Instituţie separaţie prostituţie decoraţie

Declaraţie peroraţie legislaţie lamentaţie
Retribuţie imitaţie satisfacţie beţie
Ocupaţie populaţie consignaţie saturaţie
Emigraţie circulaţie constituţie naţie

Compensaţie alocaţie subnutriţie implicaţie
Explicaţie complicaţie educaţie malformaţie
Restricţie miliţie protecţie poliţie
Pretenţie corecţie atenţie detenţie

Producţie reducţie construcţie distrucţie
Seducţie deducţie vocaţie hoţie
Democraţie intenţie tehnocraţie direcţie
Birocraţie infecţie bogăţie frecţie

 

Perfect
(muzica: Răzvan Moldovan, versuri: Adrian Pleşca)
Ferit de intemperii,
Grâul de toamnă
Recepţionat la timp –
Este asigurat …
Perfect !

Oile placide
S-au aşternut la iernat,
Privesc nutreţul – cu multă poftă –
Din care vor consuma
Iarna întreagă,
Perfect !

Ooo, totul e minunat,
Ooo, minunat !

 

Dacă vrei
(muzică şi versuri: Marcel Breazu)
Dacă vrei privirea să-mi las în podea
Calcă peste ea, calcă peste ea.
Dacă vrei de tine să simt că-s robit,
Lasă-mă uimit, lasă-mă uimit.

Dacă vrei cu tine lumina s-o-mpart,
Lasă-mă sa ard, lasă-mă să ard.
Dacă tot ce-i dus vrei din urmă s-ajung,
Lasă-mă să curg, lasă-mă să curg.

Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi-n gând,
Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt,
Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt…

 

Acuarelă
(muzica: 6fingers, versuri: Alexandru Andrieş)
Gri pân’-la os
Ca o hârtie,
Tot mai uşor
Nor fără cer,
Palid
Călător.
N-am contur,
De nimic din jur
Nu mai îmi e
Dor…

Nedefinit
E tot peisajul,
Scrum cenuşiu
În noapte topit,
Rece
Vânt şoptit.
Ştiu că e
Inexplicabil
Cum doar zâmbetul tău
Rămâne senin…

Am să colorez
Tot gri-ul din lume
Doar tu
Mai trebui să vrei,
O să explodez
În roşu şi verde
Şi-albastru şi galben
Şi-n mii de scântei,
O să-ţi aminteşti
Prin mine
Culoarea…

 

Graniţa-n raniţă
(muzică şi versuri: Ada Milea)
Eu mi-aş băga
Graniţa-n raniţă, ţara în raniţă
Şi gata !

M-aş stabili
Lângă o altă graniţă, le-aş scoate din raniţă
Şi gata !

I-aş păcăli, că n-ar şti
Că am o ţară în raniţă, şi-o graniţă-n raniţă
Şi gata !

Eu mi-aş băga
Viaţa în raniţă…

M-aş stabili
Lângă o altă raniţă
Şi gata !

Gata!

 

Mă simt minunat
(muzică şi versuri: Mircea Florian)
Mă simt minunat
Tocmai m-am întors din oraş, aş!
Bicicleta mi-a dat
Ţintă pentru arcaş, aş!
Arcaş e cel ce ară
Cu săgeata preschimbată în plug,
Pedalând frenetic
De amintire fug, fug, fug,
Fug, mă trage aţa
Inimii de azi,
Ţinta mea e locul
Unde tu mă arzi,
Arzi, arzi, inima mea arde prea curat,
Dragostea de azi m-a înfăşurat,
Înfăşurat mă simt de dorinţa ta,
Înfăşurat mă simt de simţirea mea…

 

Mica ţiganiadă
(muzica: Nicu Covaci, versuri: Şerban Foarţă, Andrei Ujică)
Trec ţigani pe drum,
Drumu-i plin de fum,
Fumu-i plin de scrum,
Foc ardea.
Vai ţigani, ţigani,
Gipsy şi hitani,
Fără cer şi ani,
Trec pe drum.

Ţigănie rai,
Rai care erai,
Caravanserai,
Acadea.
Raiul meu beteag,
De pe alt meleag,
Cât îmi eşti de drag,
Nu ştiu cum.

Trec ţigani prin colb,
Colbul este orb,
Orbul e un corb,
Giacardea.
Cade seara-n câmp,
Soarele-i scălâmb,
Cortul este strâmb,
Foc ardea.

Fac ţiganii foc,
Focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc
Şi cu cărţi de joc,
Vai noroc, noroc,
Vino la soroc,
Vino să-ţi ghicesc,
Cărţile vorbesc,
Şi nu ne minţesc,
Giacardea.
Fata de caro,
Sub cer indigo,
Să-ţi spun încotro
Foc ardea.

Că mulţi ani s-au scurs,
De când el s-a dus,
Cu un pui de urs,
Pe un drum.
Cu belciug şi lanţ,
Fără nici un sfanţ,
Spre un târg bizanţ
Foc ardea.

Zaiafet acum,
Lăutari duium,
Numai tu nicicum,
Giacardea.
Noaptea de-ar veni,
Pe pământul gri,
De ne-ar adormi
Orişicum.

O, dar azi, dar azi
Ceru-i de atlaz,
Soarele-n extaz.
Ei se duc la pas,
Spre un alt popas,
Șatra de pripas.
Pînă nu-i mai vezi,
Pînă nu-i mai crezi
Şi din ochi îi pierzi.
Printre ceţuri verzi,
Ceţuri de livezi,
Vezi că nu-i mai vezi.

Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce mişto…

 

Sărută-mă
(muzică şi versuri: Eugen Semo)
Într-o zi-ntâlnii
O fată dulce, şi
Zâmbind, ea mă privi
Şi-n taină îmi şopti:
Tu vrei să mă cunoşti,
Să-mi spui că mă iubeşti,
Să fiu o noapte-a ta,
Iar mâine vei uita !

Sărută-mă atunci
Şi-n braţe să mă strângi,
Căci ştiu ce tu voieşti
Şi minţi că mă iubeşti,
Sărută-mă atunci
Şi spune-mi vorbe dulci,
Cu ele-a mă-mbăta,
Şi-apoi să fiu a ta !

Atât el aşteptă
De braţ uşor o luă
O noapte petrecu
Că atât iubirea fu
A doua zi în zori
Ca doi trecători
S-au despărţit râzând
Şi ambii fredonând:

Sărută-mă atunci
Şi-n braţe să mă strângi
Căci ştiu ce tu voieşti
Şi minţi că mă iubeşti,
Sărută-mă atunci
Şi spune-mi vorbe dulci
Cu ele-a mă-mbăta,
Şi-apoi să fiu a ta!

 

1000 de chipuri
(muzică şi versuri: Kumm & Dan Byron)
Spre tine mă-ndrept
Şi cred c-ai o mie de chipuri
La fel cu cel pe care-l privesc,
Zâmbesc, visez cu orbite solare
La fel cu cel care-i altul mereu…

Nu pot să ating
Cuvintele ce-ncet se sting,
Nu pot fi altul decît sunt,
Mă înspăimânt,
Suntem toţi o apă şi-un pământ!

Pe tine te-aştept
Iar tu nici nu ştii că trăiesc
La fel, fidel unui punct de răscruce
Ce-aduce cu visele noastre comune,
Rămâne doar să vedem unde-o duce…

Nu pot să ating
Cuvintele ce-ncet se sting,
Nu pot fi altul decît sunt,
Mă înspăimânt,
Suntem toţi o apă şi-un pământ!

 

Chihlimbar
(Muzica: Luna Amară, versuri: Nick Făgădar)
Când tot ce-auzi e tot ce crezi,
Rămâne doar să mai şi vezi
Când tac.

Cuvinte moi să le îndoi
Cu limba arsă de nesomn
Când zac.

Palete stinse dinspre roţi,
Să tot găsim în linii morţi
Când fac.

Cărbune proaspăt palma ta,
Nimic din mine-n lumea ta…

Argint, nu mint, în chihlimbar
E Marea Neagră plânsă-n val.
Lumina asta cade strâmb,
Pământ ne cheamă sub pământ,
Nisip defel şi fără rost culeg…

Găseşte-mi loc să nu mă pierzi
Şi calcă strâns pereţii verzi
Din noi.

Ferestre albe să descui,
Cu pleoape mate prinse-n cui
Mă-ndoi.

Nu am nimic să ţin în gînd,
Sunt sticlă arsă din pământ
În ploi.

Argint, nu mint, în chihlimbar
E Marea Neagră plânsă-n val.
Lumina asta cade strâmb,
Pământ ne cheamă sub pământ,
Nisip defel şi fără rost culeg…

 

Ploaie în luna lui Marte
(muzica: Nicu Alifantis, versuri: Nichita Stănescu)
Ploua infernal
Şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval,
Norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odăii erau neliniştiţi
Sub desene de cretă.
Sufletele noastre dansau nevăzute
Într-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
Plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
Mie-mi plouă zborul cu pene.

Ploua infernal
Şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval,
Norii curgeau în luna lui Marte.

Si mă înălţam şi nu mai ştiam
Unde-mi lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi,
Cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal
Şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval,
Norii curgeau în luna lui Marte.

 

Mierea
(muzica: Mihai Cernea, versuri: Alexandru Basarab)
Lângă noi, lângă mine stă
Şi cântecul vremii, se-aprinde-ntr-un roi.
Lângă noi, lângă mine stă,
Ca mii de albine, pretutindeni pătrunde,
În orice ungher
Oglindă de cer
Mai blând ca lumina,
Mai dur ca securea de fier,
Stă lângă noi şi cântă!

Lângă voi, lângă tine stă
Şi viaţa, în faguri de miere descântă,
Lângă voi, lângă tine stă
Tăria durerii, dulceaţa mierii
Gândind să pătrundă prin fapta rotundă
Mai stins ca tăcerea,
Mai greu ca un munte de fier,
Stă lângă voi şi cântă!

 

Songul poliţistului
(din musicalul inedit De cealaltă parte a zidului, muzică şi versuri: Nae Caranfil)
Voi ce defilaţi în pas de plimbare
Nu simţiţi o vagă ameninţare ?
Eu vă pândesc şi pe cei ce greşesc
Îi lovesc c-un surâs de călău.
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
E de rău…

Viaţa o trăiţi în slujbe lejere
Weekend şi concedii, prieteni şi bere,
Restaurante, serate galante,
Amante, parfum şi huzur,
Dar de cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
E mai dur.

Nu vă jucaţi cu legea fiindcă legea vă dă-n gât,
De cealaltă parte a zidului e urât!

Cei ce trec prin viaţă doar în plimbare
Uită că există penitenciare
Unde nu-i soare şi nu creşte-o floare
Şi doare când muşti din covrig,
Căci de cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
Este frig.

Ceasul ne presează, n-avem răbdare,
Ziua trece-n goană, viaţa-i mişcare,
Clipele toate ni-s cronometrate
De zei arbitrând din Olimp,
Dar de cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
Este timp…

Vă-ndopaţi cu dulciuri la fiece masă –
Prăjituri şi checuri şi dulceţuri de casă,
Somnul e dulce şi vorba e dulce
Şi vinul e dulce-n pahar,
Dar de cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
E amar…

Nu vă jucaţi cu legea fiindcă legea învinge mereu,
De cealaltă parte a zidului este greu!

Libertatea este pură pretenţie
Fiţi mai realişti, băieţi, căci, atenţie:
Legea e trează şi sancţionează
Prin fiara cu trese şi grad,
Iar de cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
E un iad!

 

Songul puşcăriaşului
(din musicalul inedit De cealaltă parte a zidului, muzică şi versuri: Nae Caranfil)
Ce frumoasă-i viaţa când eşti la răcoare !
Nopţile sunt lungi şi odihnitoare,
Peste zidul de piatră nici câinii nu latră,
Nici oamenii nu-ţi mai fac rău,
Dar de cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
E un hău!

Viaţa-i sănătoasă când eşti la răcoare:
Cură de slăbire şi joc de picioare,
Aerul tare-ţi imprimă o stare
De calm şi te simţi minunat,
Dar de cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
E poluat.

Fii mulţumit c-administraţia ţi-a dat o celulă-n dar:
De cealaltă parte a zidului e amar,
Pe când aici, vezi,
Mai o fasolică, mai o plimbare,
Mai un curs seral de reeducare,
Cât tragi din ţigară s-a şi făcut seară
Și-n linişte pleoapele-ţi cad…
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
De cealaltă parte a zidului
E un iad!

 

Ochii tăi
(muzică și versuri: Alexandru Andrieș)
Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se-usuce încet…

Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie…
Între timp tu dormeai…

Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc…

Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt…
Spune-mi, cum ţi s-ar părea ?

Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lîngă mine
Şi să-ţi fie bine…

Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă…

Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi,
Însă n-are ochii tăi…

 

Scrisoare de bun rămas
(muzica: Mircea Baniciu, versuri: George Țărnea)
Iubito, câtă lume între noi,
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut…
Ascultă-mă și lasă-mă să strig,
Mi-e frică de-ntâmplare și mi-e frig
Și nu mai vreau să știu pân-la sfîrșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit,
Cine-a iubit, cine-a greșit…

Cine-a făcut spre noapte primul pas,
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas,
Cine și-a smuls pereții rând pe rând,
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând,
Cine-a pierdut și cine a câștigat
De toate-nlănțuit sau dezlegat,
Cine-a crezut mai mult în celălalt,
Sub cerul prea străin și prea înalt,
Sub cerul prea străin și-nalt.

Iubito, câtă lume între noi,
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut…
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău?
Și cum să pot sub stele înnopta
Cînd nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Nu simt ce-nseamnă umbra ta…

Scroll To Top