Cine o mai fi și Tim Thornton?

Un individ destul de fad la o primă vedere, unul pe care l-ai putea uita în câteva minute. 

Doar că Tim nu e nici pe departe fad. Ba chiar e un tip foarte mișto. E tobar la Fink, o trupă care mie îmi place foarte mult, și a scris patru cărți de ficțiune. De ultima am aflat din întâmplare aseară. Pe celelalte trei le-am citit deja. Sunt foarte mișto toate, mai ales că subiectele se învârt în jurul lumii din care fac și eu parte. Hai să-ți spun câteva cuvinte despre cele trei citite.

Prima apărută, o carte despre un tip care descoperă că idolul copilăriei/adolescenței lui (un muzician retras din branșă acum) stă pe stradă cu el. Știe tot despre el, l-a văzut live de n ori, i-a ascultat albumele pe toate părțile, dar nu înțelege de ce s-a retras și ce naiba s-a întâmplat la ultimul lui concert. Dată fiind proximitatea asta nou descoperită, se hotărăște să afle. Și bineînțeles că realitatea e alta decât și-ar fi închipuit. Într-un fel cartea asta îmi aduce aminte de o alta, apărută fix în același an, scrisă de un alt britanic — Juliet naked, a lui Nick Hornby, despre care țin minte că am scris cândva, probabil pe blogul trupei. Și în Juliet e vorba de un muzician retras, și și acolo cineva încearcă să înțeleagă motivele. Foarte mișto amândouă, anyway. 

Asta e prima pe care am citit-o. Povestea unei trupe imaginare din Londra, aflată la început de carieră. Cred că multe dintre întâmplări sunt inspirate de propria experiență, iar realitatea asta de pe teren e mult diferită de cea imaginată de cineva care stă 2500 km mai la dreapta. Am primit-o cadou de la o prietenă care încerca să mă convingă să nu emigrez și a fost unul dintre motivele pentru care n-am făcut-o. Mulțumesc, Oana, fără ajutorul tău probabil aș fi fost un ospătar de succes!

Toate cărțile lui Tim au o doză de umor, dar asta le întrece pe toate. Afterparty este un festival care are loc pe lumea cealaltă, iar în anul în care se petrece acțiunea (SPOILER ALEEEEERT!) headliner e John Lennon (șezi blând, afli asta din prima propoziție a cărții). Doar că John e un pic răpit de băieții din iad și înlocuit cu o copie. Singurul care se prinde că ceva e în neregulă e George Harrison. Prea târziu, copia se dizolvă în neant, iar Felix (ownerul festivalului) și Podge (personajul principal) trebuie să meargă până la dracu-n praznic să-și recupereze vedeta. Bancul cu Led Zeppelin care cântă în iad nu apăruse încă. Probabil l-ar distra pe Mr. Thornton. Promit să i-l spun dacă mai trece vreodată cu Fink prin zonă.