Coldplay live in Romania
by 14 iunie 2024Talking about my generation…
Coldplay s-au înființat în 1998. În 1999 au cântat pentru prima dată la Glastonbury, în cortul pentru trupe noi. În 2000 au lansat primul album, pentru care au primit un Brit Award și un Grammy, iar apoi au făcut un prim turneu mondial cu 131 de concerte. În 2002 au lansat al doilea album, au primit iar Brit Award și Grammy și au fost headlineri la Glastonbury și la Rock Werchter…
La 26 de ani de la înființare au cântat pentru prima oară în România în două seri consecutive, pe cel mai mare stadion din țară. Aseară a fost al 136-lea concert dintr-un turneu mondial cu 177 de date. Cele două concerte de la noi au fost sold-out în ziua în care au fost puse în vânzare. Nu cred că există precedent.
Sunt născut în aceeași zi cu Will Champion. Să mă frustrez? Nu știu ce să zic… Probabil viața Coldplay-ilor e la fel de frumoasă cum pare, dar n-aș vrea să știu cam cum se simte presiunea de acolo, de sus. Și nu pot să nu mă înclin în fața normalității lor și felului în care au reușit să gestioneze o criză care nu le aparținea. Mă îndoiesc că eu aș fi fost în stare.
Comparativ, turneul nostru din toamnă a avut 20 de date și a fost cel mai lung de până acum. Dacă mai aveam un concert cred că vomitam. E drept că nu e același lucru. Condițiile de cele mai multe ori n-au fost prea grozave, am cântat în cluburi din România cu capacități infinit mai mici decât stadioanele de care vorbeam, am călătorit cu duba, înghesuiți printre instrumente care aveau tendința să se răstoarne la fiecare curbă, și am dormit câteodată în hoteluri care păreau din alt secol. Între timp, ei își cărau catrafusele cu tirurile astea:
Dar nici prin cap nu-mi trece să mă frustrez. Știu cine sunt și unde mă aflu și știu care e diferența dintre noi. Și sunt alții muuult mai celebri ca mine în țara asta care n-ar putea vinde nici măcar jumătate din stadionul ăla. Să se frustreze ei. Eu sunt bine. 20 de concerte într-un tur de cluburi prin România sunt mai multe decât pot duce. E drept că și strugurii sunt acri.
Concertele de pe stadioane sunt cam cele mai grele concerte care există (zise el, care n-a cântat în viața lui pe un stadion 😋). Și nu te-ai aștepta, dar pionierii sunt aceeași. Primii care au făcut asta au fost tot Beatleșii. Cel mai mare concert al lor a avut loc în 1965 pe stadionul Shea din New York, unde au venit 55600 de fani. Bineînțeles că n-avea nicio legătură cu ce se întâmplă acum, toată lumea stătea în tribune, scena era așezată pe gazon, sonorizarea era o glumă, gagicile din public țipau încontinuu, acoperind orice s-ar fi putut totuși auzi, iar setlistul Beatleșilor n-a depășit jumătate de oră. Ironic, în audiență se aflau și câțiva din “băieții” de la Rolling Stones. Furau meserie. Există și un documentar despre asta, doar că încă n-a apărut pe niciun fel de suport. Bucăți din el se pot vedea totuși pe YouTube. Ultimul concert pe Shea înainte de demolarea din 2009 a fost al lui Billy Joel, care l-a avut invitat și pe McCartney, că deh, era parte din istorie.
Anii au trecut iar tehnologia a evoluat. În același timp, unii muzicieni au înțeles că arhitectura unui stadion cere tempouri medii și orchestrații simple. Se pare că trupa cea mai potrivită pentru spațiile de genul ăsta este U2. O zice foarte mișto David Byrne în Ted Talk-ul de mai jos, despre modificările stilistice ale muzicii de-a lungul vremii și cum au fost ele influențate de spațiile în care s-a cântat.
Ce mi se pare cu adevărat greu pe un stadion este să faci pe toată lumea fericită. Adică să-i faci și pe oamenii din tribune sau pe cei care n-au prins loc în față să simtă că sunt la un concert.
Coldplay au venit acum 12 ani cu faza cu brățările luminoase (xylobands). Invenția aparține unui anume Jason Regler, cu care au ceva înțelegere asupra deținerii drepturilor. Controlul luminilor brățărilor este absolut mindblowing și face fiecare membru al audienței să participe la show. Uite o inimioară de aseară:
Pe deasupra, spectacolul se desfășoară pe trei scene, una principală în “fundul curții”, legată de o alta, rotundă, aflată pe la mijlocul stadionului, și încă una micuță aproape de tribună. Asta face stadionul să pară mic. Nu cred că am mai avut senzația asta până acum. Și ce e și mai mișto, toate diamond-urile și gold-urile au dispărut. Toată lumea primește același lucru. Singurii avantajați sunt cei care își iau bilete din alea aberant de scumpe și au acces mai devreme pe stadion.
Aseară am stat în fața scenei circulare din mijloc. D.p.d.v. sunet n-a fost cel mai bun loc, am auzit reflexii mult mai mult decât mi-aș fi dorit, dar am văzut foarte bine tot spectacolul. Și e drept că n-a fost cel mai grozav pe care l-am văzut vreodată și probabil în mare se adresa unui alt target, consumator mai degrabă de pop, dar tot m-am bucurat. Nu ai ocazia să vezi așa ceva în fiecare zi.
De la Coldplay îmi place cam jumătate de discografie. Cealaltă jumătate place sigur altcuiva. Din păcate n-au cântat nicio piesă de pe cel mai recent album preferat, Everyday life. Lasă că-l ascult acasă, nu-i bai. Oricum, aseară, pe cea mai mică scenă, cea dinspre tribună, au cântat cel mai frumos Sparks ever. Thanks a lot for that!
Cât despre criză… ei bine, știu că sunt mulți care încă au impresia că au dreptate blamând un gen de muzică și un om care n-are nicio vină. Noroc că generația nouă gândește diferit. Genurile muzicale nu sunt nicidecum țări aflate în război. Și credeam că am depășit preistoria anilor ’90, când depeșiștii se băteau cu rocării sau repării. Dacă azi ar ateriza un extraterestru pe aici, nu prea ar înțelege care e diferența dintre pop, rock și manele și de ce sunt ele motive de conflict. Apropos, mai știi piesa Daylight de pe A rush of blood…? Ia mai ascult-o odată. Nu ți se pare cunoscut ritmul? M-a distrat dintotdeauna faza.
Anyway, Chris aseară a fost dumnezeul PR-ului. Și a știut să o facă atât de bine și de natural încât n-a părut o clipă PR. Iar Babasha a fost impecabil.
Funny, alaltăieri, în timp ce toată lumea se certa cu toată lumea pe FB, am primit de la colegi filmarea asta:
Se pare că de cealaltă parte a zidului oamenii sunt un pic mai deschiși…
comentarii
-
-
Florina
Ii ascult pe Coldplay de prin 2000, stiu ce cantau si inainte de a deveni cunoscuti, nu imi plac toate melodiile lor, dar sunt destule bune intre ele, tintesc undeva, au emotie. Everyday Life (tot albumul) performat in Iordania e ceva special, nu stiu daca ai ascultat si vizionat, pentru ca e si despre imagine si cat de frumos se imbina cu muzica, daca inca nu, recomand. Felicitari pentru articol, venind din partea unui muzician extraordinar cum esti tu, chiar m-a bucurat sa citesc ceva de calitate despre o exagerare plina de ipocrizie. Chapeau!
-
Emi
Ne plangem din 2000 ca banii producatorilor de muzica romaneasca se baga in manele…. ca o sa ascultam in 20 de ani numai manele….
Astazi tinerii de 20 de ani asculta …. manele… Acesta este motivul… s-a produs si promovat masiv in directia asta….
Astazi am ajuns sa ii si aprobam pe acesti producatori… Este foarte trist… -
Madalina
Manele cu versuri de Byron as asculta și eu. Fără doar și poate. Știi și tu de ce nu asculți manele 😉
-
Marius
Mmm, știu și eu? – nu cred că ăia de ascultă genul chiar o fac pt regăsire.
—
Mădălina, cred că „manele cu versuri de byron” nu există. And they never will. Și e foarte bine așa.
Provocare: Există vreo piesă byron care să conțină cuvântul ”dușman”? Eu nu cred. Dar poate mă înșel / la feeel – cu tango-ul de mai jos.
(- Nu se pune ”enemy” din War – că nici manele nu am prea sunt în engleză…)
—
Azi la un anumit Radio de Rock, un realizator, Lucian pre numele său lansa o întrebare – Care crezi că e o piesă rock despre prietenie? Și de ce? (- au și ei de promovat un concert cu ceva ”Cântec pentru …”)Și vine unul și zice că – byron ”Cu capul în nori” – care chiar nu conține cuvântul ăla (-prieten sau alte forme).
D’aia zic – Dan lucrează pe subtil. ”- Minuunaaat” 😉
-
-
Marius
[ Tango: ]
S-aavem paardoon, Coldplay – mare ghiniooon,
Eereeditaar, ce mai greșeală de PR
Dar huiduiiiim, încet-încet ne dezmorțim
Că nici la englezoooi nu-i așa biiine ca la nooi.#JilavaMâinileÎinAer
Nu e despre manele vs. rock (- apăi dacă și ăla e rock… Coldplay adică). Poate da, pe albumul mai sus menționat care pare altceva decât their Everyday Songs și pe unele de la început. Restul e…. entertainment.
Revenind la disputa care a unit și divizat apele, internetul + Universul de câteva zile, – DA, acel producător sau cine le-a asigurat scouting-ul dă hartist pe Românica ar trebui linșat. Pe alocuri, aspru dar sever.
Și da, după ce pe 12 au plecat puțin de pe scenă – ca să înțeleagă pt cine era Betty (Boooo)-ul, pe 13 au revenit (= Damage Control) după ce aceiași PR+producător au găsit modul de a de-tensiona atmosfera de data asta. Când ai atâtea camioane + suta de tehnici pe scenă, măcar un PR de calitate tre’ să ai.Înregistrarea cu familia cea mult-prea-huiduită în ultimele zile (dar probabil pe ff Trending, ca urmare – că deh, și PR-ul negativ tot some sort of PR fairytale este) mi-a facut ziua mai bună. Merci, Dan. Basca!
Să spargem doar puțin vraja? – regizoarea probabil știa și a ales piesa. Iar ca actor, joci ce ți se dă.
Protest zice autorul, protest cânți! (Tot un fel de Booooo – doar că pe vremea aia noi îi spuneam frumos: Puie Monta, Puie MSD, Jos Piedone – după Colectiv samd)Bravo regizoarei. Și bravo și actriței care a cântat-o. Peeer-feekt! (- vorba cuiva 😀 ) Mai pui fratele Vlad la pian și la clanaret, Tatăl – mega-jazzy. Cine nu crede la fel, sa caute „Aventurile Adei Milea și ale lui Bobo Burlăcianu prin teatrele de provincie”. [exemplu manea aici – https://www.youtube.com/watch?v=YCNHY9N5hxQ ]
– să ne imaginăm că asta ar fi prin minune pă trending. Unde la trompețîcâ e Mihnea B. de la L.A. 😀 , alt artist originar din Bacău, al carui tată, tot actor local… O lume mică, câteva mese…Revenind la ‘Joaca Rece’ (CP) – Cine ascultă măcar întâmplător niște alte live-uri ale trupei (- sigur nu toată presa de la noi!), poate afla că trupa mai face d-astea de mai mult timp – invită un artist local, în cazul ăla (- 2012, Argentina) ceva tango, deci tradițional la ei.
Cam ca și „Țara mea”, tot tango – zi tu că nu 😀 .[ Divaghez și vorbesc / scriu mult, știu. Sori! ]
Am fost la concert pe 12, deci „The Storm before the Calm”.
Am ascultat un pic din actul Manelo-Rece-Cântat. Las la o parte ținuta sau alte alegeri.
Pe mine m-au deranjat dăcât 2 lucruri1- Vrei artiști tineri din „Țara Asta” – există atâta Dora Gaitanovici, atâta Alexandra Căpitănescu sau Cristina Lupu. To name a few.
[- f**k, acum îmi dau seama că au în comun Echipa Tudor… Coincidență?…]
Poate că asta e un semn – nu de la Dl. Nostru Jiizs Chris(t) Martin – ci că se poate și cu Entertainmentu-n rai și cu ceva calitate.
Altfel – manele e pă trending, manele le dai la fraieri.
Vrei să fii inclusive, disruptive? Poate e mai mult decât poți duce pe la noi…[ Apropo de „The Calm before The Storm” – la Budapesta nu au avut invitat local, au cântat un cover Oasis, setlist dixit… Cold-play-it-safe. ]
2- De ce Autotune, frate?
Ești un artist tânăr, ai șansa vieții tale pe o scenă cu Galacticii (- mă rog, Muzica Sferelor Înalte i-aș zice eu după cele petrecute). Cântă ca tine, nu cu mizeria aia. Poate nu frecventez eu genul și la manele, trapanele & stuff e cumva un instrument musai…
(Cine știe să-mi confirme, vă rog. Merci.)[ Tango: ]
Țara aste e o comedie proastă
Uite pe cine-am trimis la Brussels
Dar mai suntem tâmpiiiți și credem că nu e Ș***ș**aaacă
S-avem pardon, am trimis și-un Simi*n
…(acordeon solo!)…[ /Tango ] (– pt ne-IT(r)iști, asta = end-of-Tango.)
#JilavaMâinileÎinAer
(- asta am strigat eu după ce mi-a dat cu eroare la întrebările de mai sus.
Și m-am dus de cealaltă parte a stadionului – să pun la loc sigur berea de până atunci. Si să-mi iau o alta.
Apoi m-am bucurat de restul spectacolului ca și cănd nimic rău nu s-ar fi întâmplat.(… And I wiIIII tryyyyyyyyyyyy to fix you!) (- Dacă e…)
/ -
Marius
Ok, eartă-mă, băetzyy pt ze verii long ”Standup-tragedy” above.
One more for the road:De aici [PLSN = Projection Lights & Stage News, să nu se gândească nimeni la combinații dubioase gen plăcuțe de înmatriculare sau partide :O ]:
[ https://plsn.com/articles/production-spotlight/coldplay-music-of-the-spheres-tour/ ]<>
Seems some of Our pour (== SRKYE) Romanian souls got again into that wrong wormhole (- „Americanii-s de vină” / @#$@$^%&^%*^ )
– where they heard just a lot of – „Boo Manele!” (- thx @God O:) – it was not „Kill Jiiizs Chris(t) Martin”, „Kill John Lennon” [ v]- already checked, or „Throw recyclable beer cans or 15RON-deposit-plastic-mugs at them, SGR will love you” – #SauEchivalent …)Care Sfere, care Pitagora, frățică? Ăla cu teorema dintr-a VII-a? Câte vizualizări zici că are pă TikTok? Ahaa!…
Tu’i Soarili (+ Luna+ Planetili) mă-sii de viață! – cum ar zice un prieten (- știe el cine).[ Disclaimer: Scuze, Cl.+D. – Luna e o Pisike ff faină – so no pun intended. Orice asociere e pur și simplu ăntămplătoare etc.]
-
Marius
==
[ Buckley explains the collaboration with Harvey and Routhier. “We started with overarching concepts and narratives. Taking our starting point as Pythagoras’ Music of the Spheres philosophy—that the sun, moon and planets create sounds and harmonies that are not audible to humans, but can be heard by our souls. We then explored music in space and went into a whole amazing creative wormhole of time, space, music and aliens—which led to the concept of alien music festivals in space, love, people and togetherness. It was a really mad and wonderful creative thread,” she explains. ]
irina
Mersi pentru postarea asta. Atat perspectiva ta cat si a inca catorva persoane din zona muzicala mi s-a parut foarte utila.
De asemenea foarte faina filmarea pe care ai atasat-o cu Bianca Babasa.