Cum să cumperi Radiohead

Din când în când mă lovește câte un dor de trupe pe care le știu ca pe buzunarele mele și reascult câte o discografie întreagă. Asta am făcut zilele astea cu Radiohead, în așteptarea noului album, care parcă văd că o să fie anunțat în ziua apariției. Și pentru că din Q Magazine a dispărut o rubricuță care mi-era tare simpatică, am zis că ce-ar fi să o imit, punând albumele nu în ordine cronologică, ci în ordinea în care ar trebui cumpărate.

Obligatorii

Ok

OK Computer
La fel de important pentru alternativ ca The Dark Side Of The Moon pentru progresiv sau Thriller pentru pop, albumul care le-a stabilizat celor de la Radiohead cariera pentru eternitate. Cred că sunteți de acord că acum își permit să scoată orice prostie, că tot umplu stadioane. Și nu pentru că au scris cândva Creep.

AmnesiacAmnesiac
A doua parte a unei sesiuni extrem de productive și stressante (prima parte s-a concretizat în albumul Kid A), un experiment reușit, cu multe elemente electronice și foarte puține chitare electrice, mai degrabă art-rock decât alternativ. Bineînțeles că există o amplă discuție despre cele două albume, majoritatea părerilor sunt în favoarea Kid A-ului schimbător de paradigmă, eu optez mai degrabă pentru Amnesiac. E strict o chestiune de gust, deci discutabilă.
hailtothetheif

Hail to the Thief
Albumul meu preferat, deși înșiși radioheazii îl cam reneagă. Super-dark, inspirat de cartea Omienouăsuteoptzecișipatru a lui George Orwell, mai lung decât le-ar plăcea unora, cu multe istericale și ciudățenii, ilustrat perfect de clipul de la There There. Este singurul pe care îl am și pe CD și pe vinil. De ce oare?

 

 

Dacă doriți să aprofundați

Kid AKid A
Ce a însemnat în 1965 Bringing it All Back Home pentru Dylan, a însemnat Kid A în 2000 pentru Radiohead. Nick Hornby, scriitorul și iubitorul de muzică, le-a tras o chelfăneală zdravănă (scrisă, evident), desființând total albumul, dar asta aproape că n-a contat. Dacă prin OK Computer își stabilizau cariera (după cum spuneam mai devreme), prin Kid A au reușit să provoace o radiohead-manie.

In rainbowsIn Rainbows
Structurat mult mai pop decât precedentele, In Rainbows a fost important nu atât pentru muzică, cât pentru marketing. Un nou model de bussiness s-a născut peste noapte, iar rezultatele au fost fantastice. Ce nu înțelege lumea e că n-ar fi putut face niciodată un asemenea experiment dacă n-ar fi avut un nume atât de sonor, nume la care cei de la EMI au colaborat zdravăn.

The bendsThe Bends
Al doilea album al trupei, frumușel, lent, ușurel. Este clar cel mai bun început pentru neinițiați. Asta nu înseamnă că îi reprezintă prea mult.

 

 

 

De evitat

radiohead-pablo-honeyPablo Honey
Chiar dacă are în playlist hit-ul care i-a adus în atenția marelui public, Pablo Honey este necopt, începător, nedefinit. Și ultima chestie pe care vrei s-o auzi sunt chitarele care se prăvălesc brutal peste timbrul fragil al lui Thom Yorke.

thekingoflimbs452King of Limbs
Un altfel de experiment, de data asta nereușit. Dacă ar fi după mine aș păstra ultimele două piese și aș reface tot restul.