Granița-n raniță

Pe 17 februarie vom cânta online (că altfel nu se poate) mare parte din albumul Perfect (găsiți aici toate detaliile). Până atunci însă am să încerc să vă povestesc cum și de ce am ales piesele respective.

Nu mi-am cumpărat primul album al Adei Milea pentru că se numea Aberații sonore și un deștept de la casa de discuri scrisese explicit (fără ca artista să-și dea vreun acord) că e interzis proștilor, iar eu n-am știut de ce parte a baricadei mă aflu și nici dacă mi-ar plăcea să ascult niște aberații. Dar am recuperat terenul când l-a lansat pe al doilea, Republica Mioritică România, un album pe care apăreau și câteva texte de Daniil Harms (iar mie mi-a plăcut întotdeauna Daniil Harms) și pe care la un moment dat, din mijlocul umorului negru tipic Adei, răsărea o piesă care numai umoristică nu era. Se numea Granița-n raniță. Am învățat să o cânt încă de atunci, din 1999, deși nu-mi amintesc să o fi făcut-o vreodată în public până la Perfect. Între timp am văzut multe concerte cu Ada și frumoșii nebuni de care s-a înconjurat, iar ea a s-a întâlnit întâmplător cu Andrieș pe stradă pe când filmam Acoustic drama în Târgu-Mureș și a venit să ne vadă. Niște ani mai târziu am invitat-o și la noi pe scenă. Aveam concert la grădina Verona. A fost foarte mișto. Am cântat împreună Granița și o piesă de pe Apolodor. 

Cu Ada Milea la Grădina Verona, 2 iunie 2012 (captură dintr-o filmare făcută de nu știu cine)

De ce mi-a plăcut dintotdeauna Granița-n raniță? Presupun că din aceleași motive pentru care place tuturor. Reușește să verbalizeze în câteva versuri foarte simple o stare complexă pe care o cunoaștem cu toții, mai bine decât ne-ar plăcea să recunoaștem.

Pe varianta noastră l-am invitat pe Călin Țurcanu (cunoscut în lumea bluesului drept Cyfer) să cânte solo-ul de chitară și până la urmă a sfârșit prin a înregistra și o mulțime de alte artificii. Culmea, pe varianta finală de solo a rămas doar o bucată cântată de el, pe restul fiind eu și Costin, că viața e complicată și are multe aspecte.

Aveți mai jos ambele variante. Pe varianta Adei apare și (supriiiise!) Răzvan Exarhu. Clipul byron a fost făcut de un prieten al unui prieten la New York (prietenul, Cristi Georgescu, ne făcuse și el un clip, la King of Clowns). Culmea e că tipa din rolul principal e româncă (știu, nu s-ar zice, o și cheamă Caroline Gombé), deși regizorul Mattia Molini e italian.