Mierea

Pe 17 februarie vom cânta online (că altfel nu se poate) mare parte din albumul Perfect (găsiți aici toate detaliile). Până atunci însă am să încerc să vă povestesc cum și de ce am ales piesele respective.

Nici nu vreau să-mi închipui cum era să încerci să faci muzică ne-tradițională și ne-clasică în România la sfârșitul anilor ’70. Cum era să vrei să înregistrezi un album rock și să dureze doi ani ca să treacă de cenzură, apoi încă unul ca să apară pe piață, așa cum s-a întâmplat cu Zalmoxe. Nici nu e de mirare că cele mai mari trupe din deceniul respectiv au lansat atât de puține materiale și că unele dintre ele au ales calea pribegiei. Până și festivalul Mamaia a dispărut între 1976 și 1983. Oricât de desuet ar părea acum, pe vremea aia era cel mai mare eveniment pop din țară. 

Am încercat mai multe piese Sfinx pentru albumul nostru de coveruri. A fost greu să ajung la o concluzie, pentru că multe n-aveau sens fără chităreala lui Aldea și era foarte complicat să le fac să sune a noi. Până la urmă am ales o piesă scrisă de Mișu Cernea, Mierea, căreia am reușit să-i fac o versiune acceptabilă, deși Zalmoxe e un disc concept, un întreg, și e ciudat să iei din el doar o felie. Nici cântecului ăstuia nu-i înțeleg pe de-a-ntregul versurile (scrise de Alexandru Basarab, a.k.a. Adrian Hoajă). Presupun că poetul încerca să evite cenzura, care din câte știu eu a mai ciuntit din cuvinte pe ici, pe colo. 

Am corespondat o vreme pe mail cu Dan Andrei Aldea. I-am trimis Forbidden drama prin poștă în Germania. Era foarte încântat. Singura dată când ne-am și întâlnit a fost la ceva festival din Oradea. Deși ne vedeam pentru prima dată, m-a luat direct în brațe. M-am emoționat foarte tare. N-am apucat să vorbim prea mult, că trebuia să intru pe scenă, dar am făcut schimb de numere de telefon. Urma să îl vizitez, însă lucrul ăsta n-a mai apucat să se întâmple… 

P.S. Coperta e semnată de Alexandru Andrieș și ar fi fost la fel de bună și pentru Cu capul în nori. 🙂

Aveți mai jos ambele variante.