Patru albume faine din decembrie 2018

Dincolo de sărbătorirea nașterii unui mântuitor, venirii unui moș darnic cu copiii și împodobirii bradului, care fac parte fiecare din cu totul altă poveste, decembrie este de departe cea mai ciudată lună din an în privința lansării albumelor, ca și cum toată nebunia cozilor interminabile și coșurilor de cumpărături ticsite până la refuz cu prostii n-ar putea include și un pic de muzică. Mai mult decât atât, toate discurile de colinde au fost lansate încă din octombrie, și n-au fost puține. Până și Clapton a scos unul. Iertată fie-mi saturația, nici măcar n-am avut curiozitatea să dau play vreunei piese, ce să mai vorbim de recomandat? Dar în deșertul necuprins al kitsch-ului atât de obișnuit în decembrie, am găsit și câteva oaze, după cum urmează:

Gudrun Gut – Moment

Bumți-bumți avangardist cu distorsiuni electronice și o tanti care nu prea cântă nimic, dar șoptește chestii în germană, asta da provocare. Gudrun Gut este o berlineză ciudată din generația anilor ’70, a făcut parte din Einstürzende Neubauten pe la începuturi, iar acum are 61 de ani și încă lansează discuri care, culmea, ne pot surprinde. Pe Moment armonia este inexistentă, totul se bazează pe ritm, formule melodice repetitive și atmosfera injectată direct în sânge a recitativelor. Nu, nu știu germană, habar n-am ce zice, poate mă înjură, dar chiar nu contează. Mamaie e jos pălăria. Are și un cover după Boys keep swinging a lui Bowie, nu că în afară de versuri ar semăna cumva. Anyway, dacă n-ați fost destul de surprinși până acum, aflați că din punctul meu de vedere e albumul lunii. Treat with care.

Firma – Poezii alese vol. I

Dacă îmi spunea cineva acum 15 ani că Firma va lansa un mini-album psihedelic cu poeți care își recită versurile și atmosferă gloomy, îi sugeram discret că a început să-i patineze o muscă pe creier și poate ar fi bine să consulte un doctor. Între timp Rocca, Erhan & compania au lăsat visele absurde cu main-stream-uri ucigătoare de exprimări și și-au creat o lume a lor, șuie, fără brizbrizuri și decolteuri, înfiptă bine în rock și în cuvinte, cu o personalitate nu întotdeauna plăcută, dar destul de originală încât să merite fiecare minut investit în audiții sau concerte. Iar Poezii alese vol. I, pe cât e de scurt (are doar 23 de minute), pe atât e de emoționant. Nu îmi dau seama cum  și dacă vor prezenta piesele astea live, mai ales că unii autori nu mai sunt de găsit, dar ca experiment de studio este foarte îndrăzneț. Chapeau!

Alexandru Andrieș – Petrică are o oaie

Prima dată l-am auzit pe Andrieș pe Interzis, albumul din 1990 plin de umor și de critici la adresa partidului proaspăt schimbat la față, iar o vreme am crezut că omul știe să facă doar atât – haz de necaz pe subiecte delicate. Mai târziu am auzit și piesele lui de dragoste și am fost fascinat, deși în primul minut șocul îmi dăduse o senzație de respingere – voiam înapoi la Am pneumonie și Dracula blues. De-a lungul anilor a tot jonglat cu cele două lumi, înregistrând discuri memorabile sau unele de moment (cum ar fi Azi, foarte bun la vremea lui, dar destul de irelevant acum), iar eu l-am tot urmărit, ba la un moment dat am și ajuns pe aceeași scenă și chiar pe aceleași discuri. Petrică are o oaie este un album din prima categorie și ca de obicei, m-am distrat copios ascultându-l, deși multe din subiecte sunt dureroase. Cred că cel mai mult mi-a plăcut piesa Patru asasini, de ce oare? Din păcate discul nu se găsește pe nicio platformă de streaming, așa că n-aveți decât să-l cumpărați.

Eddie Palmieri – Mi Luz Mayor

Pare că omul ăsta nu se oprește niciodată. Mi Luz Mayor e al doilea disc din 2018, cu același big-band impecabil, cu cântece de plajă interpretate cu un aplomb de rămâi mască, cu invitați celebri și o veselie contagioasă. Sunt și vreo două piese lente foarte mișto, numai bune de dansat “cheek to cheek”. Mult mai puțin solo de pian comparativ cu albumul anterior, dar la fel de inspirat, cu un singur moment de “vocalize” neintenționate care în contextul prezent e chiar simpatic. Anyway, e un pic ciudat să asculți salsa în mijlocul iernii, dacă nu vă mișcă acum puneți-l deoparte și încercați-l din nou prin iulie așa, eventual pe o plajă la o petrecere de zi cu cocktailuri cu umbreluțe. Bineînțeles, îl puteți încerca și pentru after-party-ul de zilele astea, cine știe ce se poate întâmpla?

Enjoy!