Songul Polițistului/Songul Pușcăriașului

Pe 17 februarie vom cânta online (că altfel nu se poate) mare parte din albumul Perfect (găsiți aici toate detaliile). Până atunci însă am să încerc să vă povestesc cum și de ce am ales piesele respective.

Când am auzit prima dată Songul pușcăriașului m-am simțit ca ultimul prost. Eram într-o cârciumă la niște ore mici, iar Nae Caranfil se așezase la pian și cânta ceva nemaipomenit, iar eu n-aveam nici cea mai vagă idee ce ar putea fi. Cum naiba putusem să fiu atât de ignorant, să nu observ că undeva în spațiul nostru mioritic se născuse un songwriter adevărat, elegant, cu un umor debordant și o scriitură pe cât de simplă, pe atât de precisă? Când am aflat că e scrisă de Nae mi-a picat fața. Bineînțeles că nu aș fi avut cum și unde să aud minunăția. Făcea parte din De cealaltă parte a zidului, un musical care n-a apărut niciodată. Nae a avut tupeul să-l scrie într-o epocă în care libertatea de exprimare era o idee nepermisă. Evident că n-avea cum să treacă de cenzură cu așa ceva. Până și titlul musicalului suna greșit în urechile comuniste. Ulterior am avut plăcerea să-l ascult în întregime, tot așa, cântat de Nae. E o bijuterie. Ce ironică e viața asta câteodată! Unul dintre cei mai buni songwriteri din țara asta e regizor de teatru și film. 

Cu byron, Nae Caranfil și Bogdan Șerban la Guerrilive, 11 octombrie 2010

Perfect nu ar fi fost așa de perfect fără cele două songuri. Bineînțeles, eu i-am cerut lui Nae permisiunea să facem doar unul, dar condiția lui pentru a ne-o acorda a fost să îl cânte chiar el pe celălalt. Acum întrebarea se punea dacă pot intra două cântece inedite lângă atâtea prelucrări. Răspunsul e simplu: fuck the rules. Cele două cântece sunt ca alunița de pe obrazul lui Marylin Monroe. Se poate și fără ea, dar nu e la fel. 

Lăsând la o parte albumul nostru, mi-ar plăcea într-o bună zi să mă duc la teatru (sau, de ce nu, la cinema) să văd musicalul lui Nae Caranfil. Sau să mă duc la magazin să cumpăr discul cu De cealaltă parte a zidului. Știu că poate nu suntem încă destul de pregătiți, că n-avem un Broadway, nici o tradiție a spectacolelor de gen sau o școală de specialitate. Dar uite că avem muzica, iar ăsta e mai mult decât un început.

Pe Songul pușcăriașului apare și Rene Popescu la vioară, alt meseriaș cu care lucram în perioada aia.

Aveți mai jos ambele cântece.