Steven Wilson – The future bites
by 1 februarie 2021Pfff, s-a prostit și ăsta. A trădat metalul și a dat-o pe disco. Ce om! Și eu care am avut încredere, am investit în discuri, ba am fost și la patru concerte, iar el să mă lase așa cu ochii în soare, să-și bată joc de așteptările mele! 😫
Glumesc.
Steven Wilson a lansat din nou un album memorabil. Nu mă așteptam să înainteze atât de mult în direcția art-pop-ului după To the bone, credeam că experimentul s-a terminat și urmează alte aventuri, dar uite că omul mai avea multe de spus, The future bites fiind un pas în plus pe respectivul teritoriu, făcut cu mai mult curaj ca primul, acum, că împrejurimile au început să-i fie mai familiare. Și pentru că moștenirea metaliferă era cumva în plus, chitara pe acest album e mult mai discretă, având în continuare momente în care o ia razna, dar mai degrabă în direcția trasată de alde Adrian Belew pe la începutul anilor ’80. În ciuda viitorului din titlu, subiectele textelor sunt ancorate foarte mult în prezent, făcând multe referiri la consumerism, social-media, influenceri, etc., dar sunt și bucăți care n-au neapărat legătură. Producția e de excepție, o colaborare între Wilson și David Kosten (producătorul albumului Arc de la Everything Everything, pe care dacă nu l-ați ascultat încă vă recomand s-o faceți), aparent bazată pe drum-machine-uri & chestii programate, dar de fapt foarte cântată de niște muzicieni deosebiți, ca de obicei, unul dintre ei fiind chiar toboșarul de la Everything Everything, Michael Spearman. Dacă vreți să aflați mai multe detalii, aici găsiți un interviu foarte lung și stufos cu Mr. Wilson despre The future bites și nu numai. Citindu-l, o să aflați de exemplu că vocea care citește lista de cumpărături de pe Personal shopper îi aparține lui Elton John 😮.
The future bites trebuia să apară în iunie anul trecut, dar bineînțeles că a fost amânat, iar Wilson între timp a mai bibilit la el ca să nu moară de nervi și i-a lansat o ediție super-specială unicat, vândută unui american cu 10000£ (ironic, puteți vedea unboxing-ul aici), bani care au fost donați către Music Venue Trust, o organizație care încearcă să ajute cluburile din UK să treacă peste pandemie.
Din toamnă ar trebui să înceapă și turneul, care zice el că e mai special ca cele de până acum. Sper să-i iasă, că dacă îi iese lui se cheamă că ne-a ieșit și nouă. Vedea-v-aș la un concert!
Paul Slayer Grigoriu
Daca are simtul subtilitatilor, americanul ala cred ca s-a simtit un pic cu musca pe caciula ascultand `Personal Shopper` si trimiterea la `deluxe editions`. Da, e interesant acest art-pop, desi, cumva, mi se pare o forma de a rafina la nivelul cel mai inalt lucruri care s-au mai facut. Pe alocuri imi aminteste de Pet Shop Boys si de albumele mai comerciale ale lui Prince. Fara indoiala piesele sunt foarte reusite. Imi amintesc ca l-am vazut in concert imediat dupa lansarea `To the Bone`. Cum albumul imi placuse dar nu ma daduse deloc pe spate (asta nou imi place mai mult, dar tot parca mi-as dori si altceva), eram usor sceptic. Pot sa-ti spun ca a fost unul dintre cele mai fascinante concerte ever. Ne-a plimbat de la pop la post-metal, trecand prin momente jazz si psihedelice, intr-un periplu sonor pe cat de eterogen, pe atat de coerent si de organic. Mare artist!