Tiny Desk

by Dan Byron 7 iunie 2024

Sunt mare fan de Tiny Desk Concerts, acest Guerrilive american apărut cu doar doi ani înaintea celui inițiat de Bogdan Șerban. De altfel, sunt mare fan și de Guerrilive, dar despre asta o să-ți povestesc cu altă ocazie. 

Tiny Desk a început în 2008 cu folkista Laura Gibson. N-am să pun aici acum video-ul cu ea, că nu intenționez să fac istoricul emisiunii, vreau doar să-ți spun care a fost motivația din spate. Doi domni angajați ai NPR-ului (National Public Radio, un fel de Radio România, dar din America), respectiv Bob Boilen și Stephen Thompson, au fost la festivalul South by Southwest din Austin, Texas și s-au întors frustrați că nu putuseră auzi muzica peste gălăgia făcută de public. Drept urmare, au invitat-o pe tânăra Gibson să cânte în spatele biroului lui Boilen, ca s-o poată auzi și ei. Și le-a plăcut atât de mult ideea, încât au tot repetat-o de atunci încoace. Până în ziua de astăzi pe acolo au trecut muzicieni de toate felurile, unii foarte cunoscuți, alții complet anonimi. La momentul scrierii acestui articol, pe pagina de YouTube a Tiny Desk-ului sunt 1190 de astfel de mini-concerte. 

Eu mi-am făcut un soi de obicei (zic “un soi” pentru că nu mă țin cu tot dinadinsul de el) să mă uit la un Tiny Desk dimineață la cafea. Câteodată nu-mi intră, dar de obicei e tot ce am nevoie. Mai jos sunt opt exemple. Am încercat să nu pun chiar superstaruri, îi găsești tu pe Adele sau Coldplay sau The Smile sau Sting (răgușit mort, cu Shaggy) dacă vrei. 

Natalia Lafourcade

Probabil n-ai auzit de ea. Nici eu până de curând. Oricum, nu cred că a cântat vreodată prin Europa. N-are importanță. Ca idee, Natalia Lafourcade are până acum vreo patru Grammy-uri. Și nu vorbesc de Latin Grammy, că din alea are vreo șaptesprezece… (Am mai zis, nu cred în premii pentru artă, dar în cazul de față putem să ne facem o idee cam cât de cunoscută e în State și la ea acasă, în Mexic. Și o să mai pomenesc de premii de-a lungul articolașului ăsta fix din același motiv.)

Sweeney Todd

Nu, n-a prins viață bărbierul din poveste, ci distribuția din 2023 a celebrului musical de pe Broadway. Musicalul, scris de genialul Stephen Sondheim, a fost pus pentru prima dată în scenă în 1979, când a și câștigat opt Tony Awards. Probabil ai văzut filmul cu Johnny Depp și Helena Bonham Carter. 

Anne Akiko Meyers

Altă celebră necunoscută, cântând pe un instrument care valorează doar vreo 16 milioane de dolari. Nu o avantajează neapărat contextul — după ce ai cântat cu Royal Philarmonic din Londra, e un pic ciudat să ai doar un corepetitor după tine —, dar cel puțin prima piesă, Metamorphosis-ul lui Philp Glass, mi se pare mind-blowing.

Andrew Bird

Alt violonist, și ăsta ilustru necunoscut, dar mai golănaș, așa. Fără pedigree-ul celor de dinainte (a fost doar nominalizat la Grammy, și asta doar o dată), dar cu un palmares impresionant — Mr. Bird a lansat până acum nu mai puțin de 20 de albume (la momentul Tiny Desk-ului era doar la al 13-lea). Este unul dintre songwriterii mei preferați, ca să nu mai zic că îmi place teribil cum cântă. 

Jacob Collier

Hai că ăsta e celebru, considerat de mai toată lumea un geniu (și ăsta are vreo șase Grammy-uri, dar chiar nu mai contează). Omul cântă la o mulțime de instrumente și știe mai multă teorie decât papa de la Roma. Pe mine mă lasă rece de cele mai multe ori, mi se pare că încearcă cu tot dinadinsul să ne demonstreze cât de bun e, iar muzica nu e despre asta. La Tiny Desk a fost destul de rezervat. Dacă ești curios, caută un concert de-al lui pe YouTube. Da, e impresionant, dar și teribil de obositor.

Yo-Yo Ma, Edgar Meyer, Chris Thile & Stuart Duncan

Și ăștia sunt niște ninja într-ale muzicii, dar au un feeling și o plăcere de a cânta de-a dreptul contagioasă. Mini-concertul lor de la Tiny Desk a fost urmarea firească a albumului The Goat Rodeo Sessions, lansat în 2011 (și ăsta a luat două Grammy-uri). Între timp, domnii s-au mai întâlnit o dată pentru un sequel, numit Not Our First Goat Rodeo, lansat în 2020.

Lianne La Havas

Despre Lianne am mai scris și altă dată. E singura din lista asta pe care am și văzut-o live de două ori (și mai vreau). Lianne n-a luat niciun Grammy (doar un Ivor Novello), dar după cum spuneam, chiar nu contează. Albumele ei sunt toate foarte mișto, iar ea cântă de mă unge pe suflețel. 

Fred Again

Fred e un fost vecin al lui Brian Eno. La propriu. De altfel a colaborat cu Eno pe vreo trei albume, că tot era prin zonă. Dar nu asta îl recomandă în articolașul de față. Am dat peste Tiny Desk-ul lui absolut întâmplător și m-a rupt. Habar n-aveam cine e și de fapt chiar n-a contat. Felul în care se joacă Fred de-a muzica e absolut fabulos. Și mi se pare că se potrivește perfect la final, ca să ne aducă aminte că muzica, dincolo de orice business sau industrie, e pură ca joaca unui copil.