Ion Aion – Spovedania unui preot ateu

Ion Aion (Ion cel Veșnic – o fi pseudonim, n-o fi? :)) a fost preot. Acum e scriitor. Sau sper că e. El se jură că nu mai scrie altă carte. Că a spus tot în Spovedania unui preot ateu. Că a pierdut tot scriind-o și nu mai are energie să se gândească măcar că va începe vreo alta. Tot însemnând inclusiv slujba și familia. Eu îl încurajez. Poate nu e momentul acum, poate are nevoie de o pauză, de o re-orientare. Însă ar fi mare păcat să se oprească aici. Spovedania… este genială. O incursiune într-o lume la care noi, laicii, oricât de credincioși sau religioși am fi, nu avem acces. Și mai mult decât atât, pentru că are și o concluzie, alta decât ți-ai putea imagina.
Dan Alexe a publicat pe blogul lui câteva fragmente. De altfel, el a fost și omul care l-a ajutat să tipărească, chiar dacă manuscrisul nu era încă finisat, tocmai pentru că stătea în picioare așa. O singură notă de subsol ne atrage atenția asupra acestui aspect. Iar pentru cunoscători timpurile, care sunt în parte nehotărâte. To updike or not to updike…
Sunt curios câtă ură va atrage cartea asta. Habotnicii sunt vestiți pentru cantitatea de ură și pentru gramatică. Anul trecut am gustat și eu o picătură din oceanul de venin, apărând în clipul Taximetriștilor cu catedrala vieții. Dar eu am fost norocos, că nu mă știe decât cine trebuie. Nu vreau să mă gândesc câtă cărniță și-a luat Teodorescu. Ca să nu mai vorbesc de ceilalți.

P.S. Iar n-am scris pe blog de o veșnicie, dar ncsf, așa-i viața. Nu mai promit nimic, că de câte ori am zis că fac și dreg, de atâtea ori nu m-am ținut de promisiune. Ne-om vedea pe la concerte. Și pe aici, cât de des mă ține (sau de rar). 😉