Nu vreau să mai fac top-uri. Nu cred că sunt relevante. Pe lângă faptul că sunt extrem de subiective, părerile fiecăruia țin de o mulțime de alte aspecte (vârstă, sex, cultură muzicală, gașcă, nație, etc.), așa că sunt la fel de bune ca ale celorlalți. Iar dacă mai e și vreo publicație implicată, intervin o […]

Acum cinci ani scriam un articolaș despre primul album dezamăgitor de la Coldplay, Ghost stories, care încerca parcă să vândă și mai mult trupa asta atât de vândută deja (culmea e că n-au făcut-o, dacă Mylo Xyloto reușise să ajungă la 8 000 000 de unități vândute, Ghost stories a atins abia 3 700 000). […]

Pe Hiromi Uehara am văzut-o de două ori live, odată cu Anthony Jackson și Simon Phillips la Sala Radio (The Trio Project) și a doua oară cu Edmar Castañeda la Ateneu. De fiecare dată a dat cu creierii mei de pământ și mi-a demonstrat că imposibil e doar un cuvânt. Dar cu albumul ăsta a […]

The Divine Comedy – Office politics The Divine Comedy este proiectul unui irlandez zăpăcit, pe numele lui Neil Hannon, care se joacă de-a pop-ul, dar nu cum te-ai putea aștepta vreodată. Criticii spun că ar fi chamber pop, făcând aluzie la ansamblul de muzică de cameră cu care își îmbracă de obicei cântecele, eu zic […]

Probabil unii dintre voi se așteptau să găsească în lista de recomandări de mai jos și albumele proaspăt lansate de The National, Vampire Weekend sau Rammstein, de altfel fiecare dintre ele bun pe felia lui și potrivit pentru un anumit public (din care eu, întâmplător sau nu, nu fac parte). Vreau să spun că nu […]