Coldplay – Everyday life

Acum cinci ani scriam un articolaș despre primul album dezamăgitor de la Coldplay, Ghost stories, care încerca parcă să vândă și mai mult trupa asta atât de vândută deja (culmea e că n-au făcut-o, dacă Mylo Xyloto reușise să ajungă la 8 000 000 de unități vândute, Ghost stories a atins abia 3 700 000). A head full of dreams a fost o altă dezamăgire și probabil vă întrebați deja de ce naiba am continuat să le urmăresc activitatea, doar sunt atâtea nume pe lumea asta care merită mai multă atenție. Nu există neapărat o explicație, pur și simplu nu-mi venea să cred că trupa asta faină cândva a luat-o atât de tare la vale. De curând, când s-a răspândit live-ul din Iordania de la răsărit pe tot internetul, am fost din nou dezamăgit – era doar un playback care arăta bine, așa că l-am oprit și nu i-am dat a doua șansă. Dar am ascultat albumul însoțitor, Everyday life, și am rămas destul de surprins. Coldplay nu mai e chiar trupa pe care o știam noi acum aproape douăzeci de ani, a trecut printr-o grămadă de transformări stilistice, unele faine, altele nasoale, iar acum, după gaura neagră a pop-ului de proastă calitate, a avut curajul de a scoate un album lipsit de hit-uri, dar produs incredibil de bine, cu piese faine și momente ce ar putea părea soundtrack-ul unui film. De preferat să fie ascultat pe ceva boxe sau căști de calitate, credeți-mă, trupa asta n-a sunat niciodată mai bine.