Fink – Bloom Innocent

Asta e trupa de la care am cele mai multe autografe, nu pentru că sunt chiar atât de mare fan, ci pentru că așa s-a întâmplat. Pe primul îl am de la un prieten care s-a dus după ei în Spania. L-am rugat în glumă să-mi aducă Sort of revolution semnat, iar omul a profitat de normalitatea trupeților, care după concert au coborât printre pământeni și s-au lăsat luați la întrebări, și chiar mi l-a adus. Între timp prietenul nu mai e, dar CD-ul semnat de Fin Greenall a rămas – o amintire dublă, foarte prețioasă pentru mine. Pe al doilea l-am luat eu însumi, la concertul din Silver Church de acum câțiva ani, pe vinilul Hard believer, cumpărat la fața locului. Am stat atunci de vorbă cu Fin și Tim Thornton, toboșarul, căruia îi citisem deja una dintre cărți, Death of an unsigned band (omul în timpul liber scrie ficțiune, inspirându-se din lumea muzicii alternative). Apoi am primit de ziua mea un vinil deja semnat cu Resurgam, cadou de la o altă prietenă. De altfel ea îmi făcuse cadou cu câțiva ani în urmă (pe când visam să plec de-a binelea din țară) și prima carte a lui Tim, care mi-a influențat destul de mult decizia de a rămâne. Cel de-al patrulea autograf e luat tot de mine, la Control, după al doilea concert din București, pe CD-ul Perfect darkness, cumpărat la fața locului. Am stat din nou de vorbă cu Fin (care a refuzat să fie fotografiat) și cu Tim – între timp îi citisem și cealaltă carte (The alternative hero), iar el mi-a povestit despre o a treia, care nu era încă lansată (Felix Romsey’s afterparty, apărută acum un an). Dincolo de autografe, se înțelege că i-am tot ascultat pe oamenii ăștia, că doar nu colecționez mâzgălituri. 

Cel mai nou disc, Bloom innocent, lansat săptămâna trecută, e o chestie meditativă, super atmosferică, o lucrătură subtilă pe care trebuie să o lași să te ducă de mână într-o lume în care ideea de răbdare a fost eradicată și muzica plutește fără grabă sub cerul înstelat, în așteptarea unui răsărit care a fost profețit, dar nu se știe dacă va mai veni. Poate nu e un album tocmai potrivit vremurilor ăstora grăbite, poate unii pur și simplu nu vor fi în stare să se lase duși de val, poate pe alții îi va plictisi de moarte din primele minute, nu e nicio problemă, nimic nu e obligatoriu pentru nimeni. Mie unul îmi place de mor și simțeam nevoia să spun cuiva. Audiție plăcută!