Nouă ne place la Cluj

Era semi-întuneric, iar publicul rarefiat privea cu indulgență show-ul sărăcăcios de pe mica scenă din fundul sălii. Era singurul club din Cluj care mai ținea live-uri cu trupe autohtone, așa că probabil ar fi trebuit să se mulțumească și cu mai puțin. La urma urmei nici cântările făcute până cu un an în urmă peste drum, în acel odios subsol, nu ofereau mai mult. Doar că acolo se strângeau mult mai mulți oameni și automat era altă atmosferă. C., boss-ul, mecena-ul care organizase toată daravela, se împletici prin mulțime pe la mijlocul concertului, se așeză la calculatorul din colț și începu un campionat pasionant de Solitaire cu el însuși. Proiectorul preluă informația și o transformă în lumini colorate, izbindu-le silențios de ecranul din spatele scenei, iar timp de jumătate de oră toată lumea urmări cu sufletul la gură marele meci. Era un happening în care muzica se împletea armonios cu activitățile obișnuite ale unui om blazat care refula în alcool și singurătate. Oh, good old times…

***

Au trecut aproape 13 ani de atunci. Încă nu avem autostrăzile promise dinaintea erei noastre, încă pierdem mult prea multe ore între A și B, dar mentalitățile au suferit mutații decisive, cel puțin în orașele mari și în special în bussiness-ul ăsta trecut prin atâtea încercări. Clujul vibrează așa cum probabil n-a făcut-o niciodată, iar de ceva vreme a început să fie și scump și aglomerat, dar evenimente de toate felurile se țin lanț, făcând alegerile mult mai complicate. Însă lumea iese din casă, chit că merge la vreo discuție într-un restaurant fancy sau la vreun dans, un pahar de alcool și un buchet de flirturi printr-un club în care muzica poate deveni pentru o vreme o chestie vie. Probabil mai sunt oameni blazați care refulează în alcool și singurătate, dar cel puțin n-o mai fac în public și mai ales în timpul unui concert. Iar Clujul respiră normalitate, așa cum puține locuri din țara asta fac. 
/Form Space, comparativ cu defunctul Rolland Garros despre care era vorba în primul paragraf, este un OZN venit dintr-o altă galaxie, deși la bază are aceleași trei principii – alcool, muzică și voie bună. Aici am ales să ne începem turneul pentru proaspăt lansatul album, Nouă, și n-am greșit deloc. Sâmbătă seară a fost magic. 700 de oameni în stare să asculte, să cânte și să se bucure de piese nu tocmai vesele și nu tocmai cunoscute nu e ceva ce întâlnești la fiecare pas. Probabil pentru artiștii din mainstream ar fi un fiasco. Pentru mine e o binecuvântare.