10 ani de byron la Daily Pub, Galați

Mi s-a întâmplat odată să merg cu un taxi în care se asculta albumul Wish you were here al Pink Floyd-ului cap-coadă. Nu mi s-a părut nimic deosebit, era un soundtrack absolut normal, abia după ce am coborât m-a lovit. Fucking Pink Floyd într-un taxi din București!! Și nu la radio întâmplător, ci un album întreg!! Cam așa e la Daily Pub-ul din Galați. Intri și poți auzi Gary Clark jr. sau Florence & The Machine, la bar ai două drafturi cu Guiness și Weihenstephaner, papa bun și chelneri de mega-bun simț care poartă tricouri cu trupa care cântă în săptămâna respectivă, totul e absolut normal, așa cum trebuie să fie, dar tu te afli de fapt în fucking Galați!! Dan, proprietarul, e unul din frumoșii nebuni care au construit oaze în deșertul ăsta fără sfârșit, în care normalitatea e un cuvânt aberant dintr-o limbă necunoscută.

În Daily în mod normal nu s-ar putea ține concerte, spațiul e mult prea modest, dar ghinion, în colțul de lângă intrare există o scenă mică-mică (construită recent, înainte se stătea direct pe podea) pe care pot încăpea cinci trupeți, ce-i drept în poziții destul de fixe. Și dacă te uiți pe pereții încărcați de afișe, vei constata cu stupoare că nu sunt doar doi-trei tâmpiți care au trecut pe aici, toată floarea underground-ului a semnat condica, ba chiar unii vin regulat, de două ori pe an, nu spui cine, că se subînțelege.

Sâmbătă seara a fost nebunie, publicul e deosebit de viu la Galați, nu îmi dau seama dacă noi suntem de vină sau așa e tot timpul. Am ajuns în pat abia pe la 6 dimineața, cu un zâmbet tâmp pe figură și a peaceful mind. Thank you, people, I felt blessed!

Mixat & montat de Vladimir Ivanov
Filmat de măria sa, publicul