Perfect
Tracklist
13 Songul poliţistului (din musicalul inedit "De cealaltă parte a zidului", muzică şi versuri: Nae Caranfil)
14 Songul puşcăriaşului (din musicalul inedit "De cealaltă parte a zidului", muzică şi versuri: Nae Caranfil)
Despre album
Dan Byron – voce, chitară acustică, flaut
Dan Georgescu – bass
Marcel Moldovan – tobe şi percuţii
Costin Oprea – chitară
Sergiu „6fingers” Mitrofan – clape
Invitaţi:
Nicu Alifantis – voce, ukulele (Sărută-mă)
Alexandru Andrieş – voce (Acuarelă)
Nae Caranfil – voce (Songul poliţistului)
Virgil Ianţu – voci (Sărută-mă)
Raul Kusak – hammond (Mă simt minunat)
Cristian Soleanu – saxofon (Acuarelă)
Cyfer – chitară slide (Graniţa-n raniţă)
Gabi Bălaşa – percuţie
Georgiana Dumitru – voce (Perfect)
Mircea Ciurez – voce (Perfect)
René Popescu – vioară (Songul puşcăriaşului)
Alexandru Gorneanu – violoncel (Chihlimbar)
Clara Liţescu, Dan Georgescu, 6fingers, Dan Byron – cor (Mica ţiganiadă, Mierea)
Piese, interpreţi originali, muzică şi versuri:
Exerciţiu (Vali Sterian) V. Sterian
Perfect (Timpuri noi) Răzvan Moldovan/Adrian Pleşca
Dacă vrei (Celelalte Cuvinte) Marcel Breazu
Acuarelă (byron) 6fingers/Al. Andrieş
Graniţa-n raniţă (Ada Milea) A. Milea
Mă simt minunat (Mircea Florian) M. Florian
Mica Ţiganiadă (Phoenix) Nicu Covaci/Şerban Foarţă, Andrei Ujică
Sărută-mă (Cristian Vasile) Eugen Semo
1000 de chipuri (Kumm) Kumm & Dan Byron
Chihlimbar (Luna Amară) Luna Amară/Nick Făgădar
Ploaie în luna lui Marte (Nicu Alifantis) N. Alifantis/Nichita Stănescu
Mierea (Sfinx) Mihai Cernea/Alex. Basarab
Songul poliţistului/puşcăriaşului (din musicalul inedit “De cealaltă parte a zidului” – Nae Caranfil) Nae Caranfil
Ochii tăi (Alexandru Andrieş) Al. Andrieş
Scrisoare de bun rămas (Mircea Baniciu) M. Baniciu/George Ţărnea.
Producători: Dan Byron & Victor Panfilov
Aranjamente muzicale: Dan Byron, cu excepţia Acuarelă – Marcel Moldovan şi Sărută-mă – Dan Byron, Virgil Ianţu, Nicu Alifantis
Înregistrări, mixaj, mastering Victor Panfilov, Real sound & vision
Grafica: Sergiu Mitrofan
Versuri
Exercițiu (muzică și versuri: Valeriu Sterian)
Generaţie aspiraţie interdicţie demonstraţie
revoluţie figuraţie emanaţie aberaţie
informaţie deformaţie opoziţie conspiraţie
instituţie separaţie prostituţie decoraţie
declaraţie peroraţie legislaţie lamentaţie
retribuţie imitaţie satisfacţie beţie
ocupaţie populaţie consignaţie saturaţie
emigraţie circulaţie constituţie naţie
Compensaţie alocaţie subnutriţie implicaţie
explicaţie complicaţie educaţie malformaţie
restricţie miliţie protecţie poliţie
pretenţie corecţie atenţie detenţie
Producţie reducţie construcţie distrucţie
seducţie deducţie vocaţie hoţie
democraţie intenţie tehnocraţie direcţie
birocraţie infecţie bogăţie frecţie
Perfect (muzica: Răzvan Moldovan, versuri: Adrian Pleşca)
Ferit de intemperii,
grâul de toamnă
recepţionat la timp
este asigurat ...
Perfect !
Oile placide
s-au aşternut la iernat,
privesc nutreţul -- cu multă poftă --
din care vor consuma
iarna întreagă,
Perfect !
Ooo, totul e minunat,
ooo, minunat !
Dacă vrei (muzică şi versuri: Marcel Breazu)
Dacă vrei privirea să-mi las în podea
calcă peste ea, calcă peste ea.
Dacă vrei de tine să simt că-s robit,
lasă-mă uimit, lasă-mă uimit.
Dacă vrei cu tine lumina s-o-mpart,
lasă-mă sa ard, lasă-mă să ard.
Dacă tot ce-i dus vrei din urmă s-ajung,
lasă-mă să curg, lasă-mă să curg.
Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi-n gând,
lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt.
Acuarelă (muzica: Sergiu Mitrofan, versuri: Alexandru Andrieş)
Gri pân'-la os
ca o hârtie,
tot mai uşor
nor fără cer,
palid
călător.
N-am contur,
de nimic din jur
nu mai îmi e
dor...
Nedefinit
e tot peisajul,
scrum cenuşiu
în noapte topit,
rece
vânt şoptit.
Ştiu că e
inexplicabil
cum doar zâmbetul tău
rămâne senin...
Am să colorez
tot gri-ul din lume
doar tu
mai trebui să vrei,
o să explodez
în roşu şi verde
și-albastru şi galben
și-n mii de scântei,
o să-ţi aminteşti
prin mine
culoarea...
Graniţa-n raniţă (muzică şi versuri: Ada Milea)
Eu mi-aş băga
graniţa-n raniţă, ţara în raniţă
și gata !
M-aş stabili
lângă o altă graniţă, le-aş scoate din raniţă
și gata !
I-aş păcăli, că n-ar şti
că am o ţară în raniţă, şi-o graniţă-n raniţă
și gata !
Eu mi-aş băga
viaţa în raniţă...
M-aş stabili
lângă o altă raniţă
și gata !
Gata!
Mă simt minunat (muzică şi versuri: Mircea Florian)
Mă simt minunat
tocmai m-am întors din oraş, aş!
Bicicleta mi-a dat
țintă pentru arcaş, aş!
Arcaş e cel ce ară
cu săgeata preschimbată în plug,
pedalând frenetic
de amintire fug, fug, fug,
fug, mă trage aţa
inimii de azi,
ținta mea e locul
unde tu mă arzi,
arzi, arzi, inima mea arde prea curat,
dragostea de azi m-a înfăşurat,
înfăşurat mă simt de dorinţa ta,
înfăşurat mă simt de simţirea mea…
Mica ţiganiadă (muzica: Nicu Covaci, versuri: Şerban Foarţă, Andrei Ujică)
Trec ţigani pe drum,
drumu-i plin de fum,
fumu-i plin de scrum,
foc ardea.
Hai ţigani, ţigani,
gipsy şi hitani,
fără cer şi ani,
trec pe drum.
Ţigănie rai,
rai care erai,
caravanserai,
acadea.
Raiul meu beteag,
de pe alt meleag,
cât îmi eşti de drag,
nu ştiu cum.
Trec ţigani prin colb,
colbul este orb,
orbul e un corb,
giacardea.
Cade seara-n câmp,
soarele-i scălâmb,
cortul este strâmb,
foc ardea.
Fac ţiganii foc,
focu-i la mijloc,
fete cu ghioc
și cu cărţi de joc:
- Hai noroc, noroc,
vino la soroc,
vino să-ţi ghicesc,
cărţile vorbesc,
și nu ne minţesc,
giacardea.
Fata de caro,
sub cer indigo,
să-ţi spun încotro
foc ardea.
Că mulţi ani s-au scurs,
de când el s-a dus,
cu un pui de urs,
pe un drum,
cu belciug şi lanţ,
fără nici un sfanţ,
spre un târg bizanţ
foc ardea.
Zaiafet acum,
lăutari duium,
numai tu nicicum,
giacardea.
Noaptea de-ar veni,
pe pământul gri,
de ne-ar adormi
orişicum.
O, dar azi, dar azi
ceru-i de atlaz,
soarele-n extaz.
Ei se duc la pas,
spre un alt popas,
șatră de pripas,
până nu-i mai vezi,
până nu-i mai crezi
și din ochi îi pierzi
printre ceţuri verzi,
ceţuri de livezi,
vezi că nu-i mai vezi.
Giacardea, cardea,
gialino mura,
gia mura, mura,
ce mişto!
Sărută-mă (muzică şi versuri: Eugen Semo)
Într-o zi-ntâlnii
o fată dulce, şi
zâmbind, ea mă privi
și-n taină îmi şopti:
"tu vrei să mă cunoşti,
să-mi spui că mă iubeşti,
să fiu o noapte-a ta,
iar mâine vei uita!
Sărută-mă atunci
și-n braţe să mă strângi,
căci ştiu ce tu voieşti
și minţi că mă iubeşti,
sărută-mă atunci
și spune-mi vorbe dulci,
cu ele-a mă-mbăta,
și-apoi să fiu a ta!"
Atât el aşteptă,
de braţ uşor o luă,
o noapte petrecu,
c-atât iubirea fu.
A doua zi în zori,
ca doi trecători,
s-au despărţit râzând
și ambii fredonând:
"Sărută-mă atunci
și-n braţe să mă strângi,
căci ştiu ce tu voieşti
și minţi că mă iubeşti,
sărută-mă atunci
și spune-mi vorbe dulci
cu ele-a mă-mbăta,
și-apoi să fiu a ta!"
1000 de chipuri (muzică şi versuri: Kumm & Dan Byron)
Spre tine mă-ndrept
și cred c-ai o mie de chipuri
la fel cu cel pe care-l privesc.
Zâmbesc, visez cu orbite solare
la fel cu cel care-i altul mereu...
Nu pot să ating
cuvintele ce-ncet se sting,
nu pot fi altul decît sunt,
mă înspăimânt,
suntem toţi o apă şi-un pământ!
Pe tine te-aştept,
iar tu nici nu ştii că trăiesc
la fel, fidel unui punct de răscruce
ce-aduce cu visele noastre comune,
rămâne doar să vedem unde-o duce...
Chihlimbar (Muzica: Luna Amară, versuri: Nick Făgădar)
Când tot ce-auzi e tot ce crezi,
rămâne doar să mai şi vezi
când tac.
Cuvinte moi să le îndoi
cu limba arsă de nesomn
când zac.
Palete stinse dinspre roţi,
să tot găsim în linii morţi
când fac.
Cărbune proaspăt palma ta,
nimic din mine-n lumea ta...
Argint, nu mint, în chihlimbar
e Marea Neagră plânsă-n val.
Lumina asta cade strâmb,
pământ ne cheamă sub pământ,
nisip defel şi fără rost culeg...
Găseşte-mi loc să nu mă pierzi
și calcă strâns pereţii verzi
din noi.
Ferestre albe să descui,
cu pleoape mate prinse-n cui
mă-ndoi.
Nu am nimic să ţin în gînd,
sunt sticlă arsă din pământ
în ploi.
Argint, nu mint, în chihlimbar
e Marea Neagră plânsă-n val.
Lumina asta cade strâmb,
pământ ne cheamă sub pământ,
nisip defel şi fără rost culeg...
Ploaie în luna lui Marte (muzica: Nicu Alifantis, versuri: Nichita Stănescu)
Ploua infernal
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereţii odăii erau neliniştiţi
sub desene de cretă.
Sufletele noastre dansau nevăzute
într-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul cu pene.
Ploua infernal
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval,
norii curgeau în luna lui Marte
și mă înălţam şi nu mai ştiam
unde-mi lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...
Mierea (muzica: Mihai Cernea, versuri: Alexandru Basarab)
Lângă noi, lângă mine stă
și cântecul vremii, se-aprinde-ntr-un roi.
Lângă noi, lângă mine stă,
ca mii de albine, pretutindeni pătrunde,
în orice ungher
- oglindă de cer,
mai blând ca lumina,
mai dur ca securea de fier,
stă lângă noi şi cântă!
Lângă voi, lângă tine stă
și viaţa, în faguri de miere descântă,
lângă voi, lângă tine stă
tăria durerii, dulceaţa mierii,
gândind să pătrundă prin fapta rotundă,
mai stins ca tăcerea,
mai greu ca un munte de fier,
stă lângă voi şi cântă!
Songul poliţistului (din musicalul inedit "De cealaltă parte a zidului", muzică şi versuri: Nae Caranfil)
Voi ce defilaţi în pas de plimbare,
nu simţiţi o vagă ameninţare?
Eu vă pândesc şi pe cei ce greşesc
îi lovesc c-un surâs de călău.
De cealaltă parte a zidului
e de rău...
Viaţa o trăiţi în slujbe lejere,
weekend şi concedii, prieteni şi bere,
restaurante, serate galante,
amante, parfum şi huzur,
dar de cealaltă parte a zidului
e mai dur.
Nu vă jucaţi cu legea fiindcă legea vă dă-n gât,
de cealaltă parte a zidului e urât!
Cei ce trec prin viaţă doar în plimbare
uită că există penitenciare
unde nu-i soare şi nu creşte-o floare
și doare când muşti din covrig,
căci de cealaltă parte a zidului
este frig.
Ceasul ne presează, n-avem răbdare,
ziua trece-n goană, viaţa-i mişcare,
clipele toate ni-s cronometrate
de zei arbitrând din Olimp,
dar de cealaltă parte a zidului
este timp...
Vă-ndopaţi cu dulciuri la fiece masă,
prăjituri şi checuri şi dulceţuri de casă,
somnul e dulce şi vorba e dulce
și vinul e dulce-n pahar,
dar de cealaltă parte a zidului
e amar...
Nu vă jucaţi cu legea fiindcă legea învinge mereu,
de cealaltă parte a zidului este greu!
Libertatea este pură pretenţie
fiţi mai realişti, băieţi, căci, atenţie:
legea e trează şi sancţionează
prin fiara cu trese şi grad,
iar de cealaltă parte a zidului
e un iad!
Songul puşcăriaşului (din musicalul inedit "De cealaltă parte a zidului", muzică şi versuri: Nae Caranfil)
Ce frumoasă-i viaţa când eşti la răcoare!
Nopţile sunt lungi şi odihnitoare,
peste zidul de piatră nici câinii nu latră,
nici oamenii nu-ţi mai fac rău,
dar de cealaltă parte a zidului
e un hău!
Viaţa-i sănătoasă când eşti la răcoare:
cură de slăbire şi joc de picioare,
aerul tare-ţi imprimă o stare
de calm şi te simţi minunat,
dar de cealaltă parte a zidului
e poluat.
Fii mulţumit c-administraţia ţi-a dat o celulă-n dar,
de cealaltă parte a zidului e amar,
pe când aici, vezi,
mai o fasolică, mai o plimbare,
mai un curs seral de reeducare,
cât tragi din ţigară s-a şi făcut seară
și-n linişte pleoapele-ţi cad...
De cealaltă parte a zidului
e un iad!
Ochii tăi (muzică și versuri: Alexandru Andrieș)
Şi lumina parcă se pregătea,
aduna toţi norii şi-i atârna
departe la orizont,
pe frânghie,
să se-usuce încet.
Astă-seară a fost cald şi senin,
toate stelele aveau pahare de vin
și-mi dădeau să gust puţin
și mie.
Între timp tu dormeai.
Spune-mi despre tine
lucruri cât mai puţine,
lasă-mă să le ghicesc,
să le inventez,
să le potrivesc.
Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
și s-o luăm iar şi iar
de la capăt,
spune-mi, cum ţi s-ar părea ?
Eu te vreau mereu
în colţişorul meu,
să fii lîngă mine
și să-ţi fie bine...
Am cunoscut o fată frumoasă,
are maşină, are şi casă
și vorbim la telefon
o grămadă,
însă n-are ochii tăi...
Scrisoare de bun rămas (muzica: Mircea Baniciu, versuri: George Țărnea)
Iubito, câtă lume între noi,
numărători de ploi din doi în doi
și dintr-un ochi de dor necunoscut,
câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă și lasă-mă să strig,
mi-e frică de-ntâmplare și mi-e frig
și nu mai vreau să știu pân-la sfîrșit
cine-a iubit frumos, cine-a greșit,
cine-a iubit, cine-a greșit...
Cine-a făcut spre noapte primul pas,
cine-a plecat din joc, cine-a rămas,
cine și-a smuls pereții rând pe rând,
cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând,
cine-a pierdut și cine a câștigat
de toate-nlănțuit sau dezlegat,
cine-a crezut mai mult în celălalt,
sub cerul prea străin și prea înalt,
sub cerul prea străin și-nalt.
Iubito, câtă lume între noi,
numărători de ploi din doi în doi
și dintr-un ochi de dor necunoscut,
câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Când am să uit cum sună glasul tău,
decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău?
Și cum să pot sub stele înnopta
când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Nu simt ce-nseamnă umbra ta...