La plimbare, acompaniat de muzică bună

15 martie 2016

EsperanzaAstăzi am avut câteva chestii de rezolvat, așa că am ascultat din nou muzică pe drum. De data asta am folosit căștile cu care cânt pe scenă, custom-made cu 3 drivere de la Ultimate Sound, perfecte pentru temperaturi purtătoare de căciulă.
Am trecut iar prin noul album Esperanza Spalding – Emily’s D+Evolution (recomandat de un prieten pe fb), pe care l-am tot învârtit săptămâna trecută prin Barcelona și care e obligatoriu pentru toți pretențioșii. Dacă ar fi să compar cu ceva, aș zice că e un fel de proiect Joni Mitchell & King Crimson. Jazz-fusion cu voce feminină, care nu conține aproape nicio urmă de pop, o fiță destul de greu de înghițit care mie îmi place de mor (că deh, sunt fițos). CV-ul tovarășei conține o diplomă de Berklee și vreo șapte Grammy-uri. Ținând cont că are doar un pic peste 30 de ani, nici măcar nu-i mult, fix așa eram și eu la vârsta ei 🙂
 

 
Ghostpoet

Al doilea a fost Ghostpoet – Shedding Skin, pe care îl tot rumeg din toamnă încoace. E un album de stare, foarte bine făcut, încadrat oficial la hip-hop (deși nu are nicio legătură cu genul), nominalizat la Mercury Prize anul trecut. Nu prea știu cu ce să-l compar, nu prea seamănă cu nimic. Obaro Ejimiwe (adică Ghostpoet) nu are nici vreun ambitus de invidiat, nici vreun vibrato elegant, nici nuș’ce piese de rupt topuri și inimi. Cred că nu cântă mai mult de trei note, până și Dylan îl depășește, dar chiar nu contează, are omul un vibe atât de fain încât toate atributele vocaliștilor devin niște bijuterii inutile. În plus are o trupă care a înțeles despre ce este vorba. Pe mine mă fascinează. Cu alte cuvinte îmi place de mor. Nu vă rămâne decât să încercați pe propria piele, de preferat în liniște.

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.