black midi – Cavalcade
by 28 mai 2021
Așa ceva nu există! Asta a fost prima mea reacție la Cavalcade, noul album black midi. M-am simțit ca într-un rollecoaster care e luat pe sus de o tornadă. Ce naiba mănâncă britanicii ăștia? Yeah, I know, fish & chips… 😜 Muzical vorbind mi se pare că n-avem nicio șansă să-i ajungem din urmă vreodată. Și când vorbesc la persoana I plural nu mă refer la noi, românii, ci la noi, toți ceilalți sapienși nebritanici. Dacă o să ascultați Cavalcade probabil o să simțiți cum vi se încurcă neuronii, cum virgulele încep să dea cu virgulă și trebuie să vă opriți să vă legați la șiret. Dacă o să și săpați un pic după informații privind trupa, o să aveți o problemă și mai mare. Băieții au toți în jur de 21 de ani… Cum ar veni ăștia sunt ăia care se nășteau pe când noi votam toți cu Iliescu. Sau ăia care intrau în clasa 0 când byron se pregătea de primul concert. Jeeesus!
În mod clar albumul ăsta nu e pentru oricine. Probabil cei mai mulți îl vor opri înainte de finalul primei piese. Păcat, a doua e chiar mișto! Eu n-am putut să-mi dau căștile jos până n-am ajuns la sfârșit (deși aș cam fi avut altele de făcut), iar după ce s-a terminat cu greu mi-am adunat mandibula de pe podea. Ncsf, așa sunt eu, mai pătimaș. Ciudat e că nici după a treia audiție nu m-am prins în care sertar să-i încadrez. E rock, asta e clar, dar mai mult decât atât n-aș ști să-i clasific. Într-un fel sunt în barcă cu Squid, trupa despre care am scris de curând, un fel de progresiv-punk-psihedelic, dar black midi sunt și mai duși cu pluta. Ori am început eu s-o iau pe ulei, ori se întâmplă ceva cu muzica. În ultima lună au apărut niște albume foarte interesante. O să vă mai povestesc în curând despre unul la fel de proaspăt.
Liviu
Eu am inceput sa ascult de la piesa doi, ca sa fiu sigur ca merg pana la capat :P. Ce sa zic, da, confirm ca ai luat-o pe ulei, cu black midi, Squid si de-alde d-astia :)) Lasand gluma la o parte, se intampla niste chestii mega faine in underground, e o diversitate incredibila, si muzica buna se face in continuare pe banda rulanta. E nedrept ca multe din trupele astea nu ajung sa fie mai cunoscute, dar nu cred ca despre asta mai e vorba in industria muzicala de azi. Consecinta avalansei de muzica noua si a fragmentarii audientei este ca, pentru artisti, miza se muta pe castigarea unei nise (audienta redusa ca numar dar extrem de fidela, eventual concentrata geografic, receptiva la consum intensiv, inclusiv de natura monetara). Trebuie sa admitem ca e mult prea mult continut muzical pe care sa-l mai putem digera as cum se cuvine (sau chiar sa-l descoperim), deci actionam in consecinta – ne setam favoritii din bula noastra, le dam follow, le cumparam merch-ul etc., iar uneori ne mai punem pe discovery mode si scoatem la iveala ceva nou de care ne minunam.. si o luam de la capat 🙂