Să fie veselie
Nu intrasem niciodată în Bellagio, era fără nicio îndoială un loc destinat unui alt tip de public, mai înstărit, mai fițos, degustător de bumți-bumți, manele și pițipoance cu buze și țâțe umflate. Nici n-aveam de gând să intru vreodată, nu era nimic pentru mine acolo, dar era ziua lui Jelibon, unul dintre cei mai buni […]
Hoinar
privește cerul… by Dan Byron Prietenii mei se opriseră la vreo zece metri, pe colțul de la Romarta, și acum se hăhăiau. Adevărul e că imaginea era cel puțin ciudată. Părea că dau un autograf unui homeless. Nu-i dădeam, evident. Îi scriam pe o bucată de hârtie numărul meu de telefon. L-am cunoscut pe Dragoș […]
În gară
Nu eram student. Păcatul meu. Fusesem, cu vreo doi ani înainte, dar acum nu mai eram. Renunțasem la așa-zisele studii. Renunțasem să stau degeaba în clădirea Academiei de muzică din București pentru marea ocazie de a scrie muzică cu niște nebuni în Cluj, pentru a cânta în fum în cluburi insalubre din subsoluri cu oameni […]
Privește cerul…(povestea albumului meu solo)
Eram în dubă, ca de obicei, rupți de oboseală, cu creierii franjuri și nervii fleșcăiți după o perioadă lungă de încordare. Era septembrie, iar noi ne plimbam prin țară, ziua prezentând DVD-ul Electric Marching Band prin cinematografe, iar seara cântând prin cluburi. Albumul Eternal Return era încă în faza de mixaj, iar cât stăteam în […]