Ce am mai ascultat – aprilie 2014
by 5 mai 2014Bruce Springsteen este un personaj care nu prea a făcut parte din viaţa mea, mi s-a părut întotdeauna un golănaş care nu prea ştie să cânte. Acum câţiva ani am ascultat întâmplător The Rising, album din 2002 inspirat cumva de 9/11 şi am rămas destul de impresionat. Nu am săpat mai departe, deşi sunt convins că ar mai fi albume faine prin discografia lui. Poate mi-a fost jenă să dau peste alde Born in the USA. În ianuarie anul ăsta a apărut High hopes, un album vânos, cu mult feeling, înregistrat cu aceiaşi super muzicieni cu care cântă din ’72, The E Street Band, plus Tom Morello, chitaristul din Rage Against The Machine şi Audioslave. Îmi place la nebunie, îl ascult cel puţin odată pe lună de atunci încoace.
Sunt îndrăgostit de Portishead de aproape douăzeci de ani şi nu reuşesc să mă mai satur, cu toate că au doar trei albume şi un live (iar albumul al treilea nu mi-a intrat deloc pe sub piele). Combinaţia de trip hop cu secvenţele de soundtrack de film noir şi vocea angelică a lui Beth Gibbons este una dintre cele mai fericite pe care le-am întâlnit vreodată. Din sfânta treime a trip hop-ului este singura trupă pe care nu am văzut-o încă live şi mă oftic de mor că n-am fost anul trecut la Glastonbury (nu că aş fi avut cum să aflu line up-ul înainte să fie sold out). Roseland NYC este un album genial, înregistrat live în ’97 şi lansat în ’98, cu piese de pe primele două discuri refăcute cu orchestră. Critica nu l-a primit prea bine, aranjamentele au fost considerate prea cuminţi, prea apropiate de cele originale. Eu sunt mort după el, mi se pare că are o super atmosferă, iar prezenţa orchestrei îi dă o dimensiune în plus.
Arthur Beatrice e o trupă nouă despre care nu ştiu să vă spun mare lucru. Vă recomand însă albumul lor de debut, Working out, apărut în martie anul acesta. E un melanj de indie cu electro şi trip hop destul de bine făcut. Îmi plac foarte tare cei doi vocalişti, în special timbrul lui Orlando Leopard (care ar trebui să cânte mai mult după părerea mea).
Fostul “Doctor Casă” 😉 din serialul cu acelaşi nume, Hugh Laurie, e pasionat de blues şi cântă foarte bine la chitară şi pian (secvenţele din serial cu el cântând sunt pe bune). Vocal nu e strălucit, dar nici nu-i trebuie, nu trebuie să fii Pavarotti pentru genul ăsta de muzică. Până acum a lansat două albume foarte faine, cu o trupă excelentă şi cu nişte super invitaţi (printre alţii Dr. John, Tom Jones şi Taj Mahal). Îmi place că pe Didn’t it rain, albumul al doilea, apărut în 2013, a extins un pic aria de acoperire şi s-a aruncat în faze sud-americane de tip tango, care i-au ieşit excepţional. Vi-l recomand cu căldură. Şi mă oftic de mor că nu pot să mă duc la concertul din iulie, am cântare în acelaşi timp la Constanţa, iar dacă n-aş fi avut, probabil aş fi fost la festivalul de jazz de la Gărâna să văd Crimson ProjeKCt. Ordinea priorităţilor, de! Las’ că mă duc joi să-l văd din nou pe Peter Gabriel şi-mi trece.
Tot în aprilie am dat peste un artist excepţional, Bernhoft, pe care deocamdată vi-l recomand doar live. Am ascultat unul dintre albume, nu e rău deloc, dar nici nu e de recomandat. Secvenţa de mai jos e în schimb uluitoare.
Asta e lista cu restul de albume pe care le-am ascultat cap-coadă, cu note între 1 şi 5 care pot diferi sensibil de la o audiţie la alta. Pe unele dintre ele vi le-am recomandat deja, altele au apărut în listă şi luna trecută.
– Fanfarlo – Let’s go extinct (2014) 3,5
– Laibach – Spectre (2014) 3
– Roger Waters – Amused to death (1992) 5
– John Mayer – Continuum (2006) 5
– Bernhoft – Solidarity breaks (2011) 3,5
– U2 – All that you can’t leave behind (2000) 4,5
– Aziza Mustafa Zadeh – Inspiration (2000) 4
– Erykah Badu – Mama’s gun (2000) 5
– Frank Sinatra – Songs for swingin’ lovers (1956) 5
– Machito – Kenya (1957) 5
– Elbow – The take off and landing of everything (2014) 4,5
– Lhasa – La Llorona (1997) 5
– Lianne La Havas – Is your love big enough? (2012) 5
– Unkle – Never neverland (2003) 5
– Ella Fitzgerald Sings the George and Ira Gershwin songbook vol. 1 (1959) 5
– Nirvana – In utero (1993) 3,5
– Peter Gabriel – 3 (1980) 4
Enjoy!
comentarii
-
Mihai
Ca sa te scutesc de cautari…
Mihai
Salut.
In ceea ce-l priveste pe Bernhoft, iti recomand albumul live „Walk With Me (Live at Chateau Neuf)” (2011). Cred ca l-am avut pe repeat cel putin o saptamana intreaga. Orchestratia e cu totul alta, mult mai orientata spre muzica clasica iar combinatia dintre artist si orchestra e absolut savuroasa.
Auditie placuta.