Cu adevărat important

by Dan Byron 16 august 2018

– Chestiile cu adevărat importante. Hmm.. Există ceva cu adevărat important? Tastatura asta e oare atât de importantă încât să merite pomenită? Fără ea n-aș putea scrie articolul. Deci?

– Uit-o, au apărut deja tehnologii care permit dictarea sau chiar scrisul de mână, așa că ura și la gară!

– Aha… Monitorul atunci? Trebuie să fie monitorul, cum altfel aș putea vedea ce scriu?

– Nope, omenirea a existat bine mersi și fără monitoare, de-a lungul istoriei s-a scris pe pereții peșterilor, pe zidurile orașului, pe papirus, piele, hârtie, etc.

– Gata, știu, pozele. Un articol fără imagini e sec, n-are viață, e de necitit.

– Be serious…

– Ăăăă… blogul însuși?

– Hmm… O suită de gânduri așternute cu ajutorul tastaturii și monitorului mai sus pomenite în memoria virtuală a unei mașinării ar putea avea importanță. Dar numai dacă de partea cealaltă a șirurilor de 1 și 0 cineva ar fi dispus să te citească.

– E clar, n-o să ajungem niciodată la o concluzie dacă vorbim despre blogging.

– Ba eu tocmai ajun

– Mai bine hai să vorbim despre muzică, că blogger sunt doar de ocazie.

– OK.

– Bun. Așa deci… Pentru mine cel mai important e microfonul, sunt vocalist, e logic. Fără el n-ar putea să mă audă nimeni.

– Da, dar este o chestie târzie. Până nu demult, vocaliștii nu foloseau microfoane pentru a se face auziți, ci tehnici de lărgire temporară a camerei de rezonanță numită faringe, fiind uneori ajutați în strădaniile lor de arhitecți inteligenți. Amintește-ți de coloanele din Perugia și de tipul ăla care îți șoptea la ureche, deși era în celălalt capăt.

– Am impresia că tu nu vrei să ajung la o concluzie.

– Ba tocmai ce îți spu

– Bine, gata, și cu asta am terminat. Songwriting-ul tată, arta de a scrie cântece, ce poate fi mai important pentru mine?

– Păi da, e important, dar cu aceeași condiție – ca cineva să vrea să le asculte. Am tot încercat să-ți spun, dar nu mă lași să ter

– Aaaaaa, gata, m-am prins încotro bați! Păi ce sens ar avea cântecele, concertele, blogurile, cărțile, filmele, teatrele, zidurile, orașele, ziarele, banii, supermarketurile, berile și toate celelalte dacă n-ar avea cine să se bucure de ele? Carevasăzică omul, el e cu adevărat important.

– Asta încercam și eu să-ți z

– Da mă, e clar. Dacă e ceva cu adevărat important pe lumea asta, atunci omul e. Gata, am găsit!

– Pffff…
***

Acum o lună am fost la lansarea Bibliotecii de Esențe de la Cărturești Carusel, unde, alături de Răzvan Exarhu, Iulian Tănase, Dan Bălănescu, Sara Alexander și Marius Manole am vorbit despre lucrurile cu adevărat importante. Dacă n-ați ajuns la Biblioteca cu pricina, mai aveți timp să o faceți până pe 23 august. E un colțișor acolo care mie îmi place teribil, cel cu recomandările de carte, curate de Tănase, Exarhu și Laura Câlțea.

Prietenii mei de la Silva îmi tot dau de gândit, îmi ridică provocări la fileu. Anul trecut m-au făcut să-mi răscolesc un pic trecutul în căutarea pasiunii și a izvorului ei, anul ăsta m-au pus să îmi redefinesc prioritățile, să mă gândesc la esențial și la ce îl face pe el să fie atât de important. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar putea urma.