Cuprins în Dubai, adică episodul 2

16 februarie 2015

În Dubai, dacă dă cineva vina pe trafic pentru o întârziere, 99,9% minte sau glumește. Toate șoselele pe care le-am văzut sunt de fapt autostrăzi cu minim trei benzi, de multe ori cu șase benzi și pe alocuri cu opt. Cam ca la noi pe Calea Victoriei. Ce ciudat e să ți se pară normalitatea o anomalie. De acord, în Dubai sunt foarte mulți bani, dar în momentul de față doar 5-10% provin din petrolul pe care dăm vina. Restul vin din turism și business. Ca la noi, ce ziceam? Business-ul n-am putut să-l probez că n-am talent, dar turismul mi-a venit ca turnat.

Hotelul în care stăm e una din cele mai grandioase chestii pe care le-am văzut vreodată, are 1500 de camere, 23 de etaje, și e așezat pe insula ce înconjoară peninsula în formă de palmier. Vorbesc serios. Peninsula + insula create artificial, nu se poate să nu știți. La hotel se ajunge printr-un tunel care trece pe sub mare.
 
Atlantis
 
La lansarea lui din 2008 au participat niște neica-nimeni din ăștia – Robert De Niro, Charlize Theron, Janet Jackson, Michael Jordan, etc. și a cântat Kylie Minogue. Petrecerea a costat numai vreo 2 000 000$. Să vă mai zic de restaurantele absolut fabuloase în care nici nu contează ce comanzi că orice e senzațional? De acvariul uriaș cu sute de pești, inclusiv pisici de mare și rechini? De sculptura din sticlă din lobby? Vă jur, e exact ca la noi, nimic deosebit. Turism din ăsta facem de când era bunica fată. Domeniul hotelier se întinde pe 46 de hectare și are un aquapark încorporat genial, numit Aquaventure.
 
IMG_6223  
IMG_5057  
IMG_6253
 
IMG_6120
 
Iar dubanezii sunt modești, banii cu adevărat mulți sunt în Abu Dhabi, capitala Emiratelor, care se bazează 90-95% pe petrol și unde trăiesc nu mai puțin de 75 000 de milionari în dolari. Acolo guvernul a investit într-un hotel de șapte stele care a costat aproape 4 miliarde de lire sterline (nu vă uitați la zgârie-nori, e palatul ăla de lângă).
 
IMG_6488
 
Tot acolo șeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan (tatăl actualului șeic) a construit o moschee superbă, din marmură albă, cu două candelabre imense făcute de Swarovski, cu încrustații de aur pe toți pereții, care a costat doar 600 000 000$. Bineînțeles că îi poartă numele, doar el a plătit-o, nu?
 
IMG_6347  
IMG_6349  
IMG_6441
 
În Emiratele Arabe Unite nu există alegeri. Titlul de șef al statului se moștenește. Atât șeicul Zayed, cât și fiul său, șeicul Khalifa (șeicul e un fel de rege), plus șeicul Mohammed al Dubaiului (considerat prim ministru), sunt foarte iubiți de popor pentru toate chestiile faine pe care le-au făcut pentru semenii lor. Fix ca la noi.
 
Am trecut alaltăieri pe lângă palatul regal. Bineînțeles că e o chestie enormă, trebuiau să locuiască undeva și cei 29 de copii ai șeicului Zayed. N-am făcut poze pentru că, vorba lui Tarek, it’s not allowed. A spus asta de atâtea ori în excursia asta încât a devenit un fel de glumă internă (cu tot cu accentul arăbesc, bineînțeles). Revenind, tovarășul șeic și-a făcut un palat enorm cu grădini și fițe și mega pază, cu iahturi enorme și alte marafeturi. Dar nu și-a neglijat o clipă poporul. E drept, a fost cam măgar, nu le-a construit o măgăoaie de casă a poporului care consumă mult mai mult decât produce, dar totuși…
 
Dacă tot am fost până acolo, am trecut și pe la Ferrari World, un parc tematic în care există și cel mai rapid rollercoaster din lume, denumit Formula Rossa. Puteam să îl ratăm? Nu puteaaam… Așa că ne-am luat inima în dinți, ochelarii de protecție pe ochi, ne-am pus centurile de siguranță și duși am fost. De la 0 la 240 km/oră în mai puțin de 5 secunde înseamnă că totul în jurul tău vâjâie de parcă a venit apocalipsa. Iar senzațiile gravitaționale sunt priceless. Și am descoperit că toată lumea râde de moare când se termină și mai vrea. Cine zicea că viteza e un drog? Din păcate n-am putut filma, nu ne-au dat voie nici cu GoPro-urile (it’s not allowed). Când am pornit, am înțeles perfect de ce. Dar tot mi-ar fi plăcut să am o secvență cu fălcile mele care fac valuri-valuri. La ieșire puteai cumpăra poze cu tine în viteză. Costau doar 99 de dirhami (100 și ceva de lei) bucata, o nimica toată… Noroc că am stat lângă Groparu și îmi apare și mie fața în poza cumpărată de el, că eu am fost prea zgârcit ca să arunc așa o sumă pe fereastră. Și așa, cu două zile înainte am băut două beri în oraș și am dat 100 de dirhami… Asta e o poză de la un stand unde puteai să experimentezi schimbarea unei roți de mașină de curse.
 
IMG_6690
 
Ieri în sfârșit am luat și pulsul real al locului. Am mers în deșert. Aproape că nu se compară cu nimic. Nisipul e extrem de fin și roșiatic, iar dunele sunt ca în povești. În schimb drumul până acolo a fost ca o concluzie după „antrenamentele” de la Aquaventure și Ferrari World. Deșertul este un rollercoaster natural. Șoferul ne-a povestit că pentru safari se face un curs auto separat, care durează vreo două săptămâni. Îmi închipui că îi învață și despre structura și forma dunelor, pentru că omul știa foarte bine ce face. Și chiar înainte de intrarea în deșert, și-a dezumflat puțin roțile, nu-mi explic de ce, probabil ca să nu se împotmolească.
 
IMG_6976  
IMG_6938
 
IMG_6949
 
IMG_6986
 
IMG_7032
 
Una peste alta, numai astăzi nu e mâine. Așa că o să profit cât pot de timpul rămas. Mă duc să mai fac o baie în mare. Probabil că o să mai scriu un post când ajung acasă, dar nu promit. O să fiu un pic căzut după paradisul de aici. Deși it’s not allowed, că intru direct în pâine.
 
TFB10 – #tenDubai – este un eveniment organizat de Foto Union, powered by Prestige Tours, cu sprijinul Canon și Calif.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.