O seară cu cântec la Târgu Mureș

J’ai Bistrot-ul din Târgu Mureș este unul din locurile mele preferate, la fel și cel din București. N-aș vorbi pe niciunul din prietenii mei de la J’ai Bistrot de rău și nici n-aș avea vreun motiv. Dar ieri m-am enervat. Rău de tot. Pentru că un tip (n-am să-i dau numele, că nu asta e ideea), care s-a prezentat ca fiind „in charge”, a făcut cum a vrut el și cum n-am vrut eu. Fiind „in charge” pentru că J’ai Bistrot-ul din București necesită mult mai multă energie, drept urmare niciunul dintre prietenii mei n-a putut fi de față. Pentru el, 20 – 30 dintre voi care se chinuie să asculte un concert din ușă nu înseamnă nimic. „N-au venit pentru voi, au venit să bea” mi-a spus imediat ce am ieșit de pe „scenă”. Și mi-a spus-o senin! Culmea, 20 – 30 de oameni au plătit un bilet ca să stea înfipți în tocul ușii cu urechile ciulite, dar de fapt nu-i interesa nimic din ce auzeau. L-am rugat cu câteva ore înainte să mute mesele în altă parte, în curte dacă e nevoie, și să așeze toate scaunele în living, unde urma să prestăm, ca să se simtă toată lumea bine. Eu am zis, eu am auzit. Să ai 30 de oameni care te privesc din ușă ridicându-se pe vârfuri nu e foarte reconfortant.
Bineînțeles, concertul a fost foarte fain, toată lumea a participat cum s-a priceput mai bine, dar faza asta mi-a stat în gât, cel puțin în prima jumătate. Nu vreau să zic cuvinte mari cu „I love you all” and stuff, dar chiar mă interesează să puteți avea parte de confort în momentul în care veniți la un concert de-al nostru și plătiți un bilet. Așa sunt eu, mai comunist. Blame me!
De alte gafe pe care le-a făcut același om „in charge” pe parcursul șederii noastre în Mureș nici nu vreau să pomenesc, că nu vreau să le fac probleme prietenilor mei, dar a fost ceva…

P.S. Spatele meu și-a mai revenit, nu de tot, dar totuși… Astăzi însă voi atinge solul natal și voi începe să zburd ca o căprioară 🙂
Foto de Cristian Ioniță