On the road to Baia Mare
by 5 aprilie 2015Teleportul pentru Cluj – Baia Mare era cam vechi, așa că a durat vreo două ore până am trecut dintr-o parte în alta. Unii dintre noi s-au prăbușit de la radiații…
Mă distrează foarte tare unele soundcheck-uri în care rolurile se schimbă fără niciun tamtam și ți se întâmplă să stai cu spatele și să nu știi cine la ce cântă.
Iar m-am întâlnit cu un fost coleg din liceul militar. Am stat vreo oră de vorbă despre sistemul de învățământ muzical, care e absolut învechit, drept urmare copiii nu au niciun chef să studieze un instrument și totul se duce încet la vale. Îmi amintesc că și pentru mine a fost cam la fel. Nu mă pasiona defel muzica clasică, aș fi vrut să cânt pop sau ceva asemănător, dar în școală se respecta programa aberantă, care nu plăcea nimănui. Pe de altă parte, în Baia Mare se studiază doar două instrumente – pianul și vioara. Cred că peste vreo zece ani filarmonicile din zonă o să devină cel puțin interesante.
Pe la 9 am ajuns și la cazare, care trebuia să fie la Pensiunea Pictorilor. Acolo am aflat că una din camere fusese deja dată, că n-au stat să ne aștepte până la ora aia, că nu s-a confirmat rezervarea și alte asemenea aberații. Pe de altă parte, nu puteam să mergem în celelalte camere libere încă să facem un duș și să ne schimbăm până nu erau achitate integral. M-am simțit ca un pungaș. Parcă pe ușă intraseră Sex Pistols, nu byron. Am plecat nervoși și ne-am mutat la o altă pensiune. Supertare, nu ni se întâmplase asta de multișor. Rock’n’roll.
Ajunși la club am constatat că nu avem masă rezervată. Noroc cu Ionuț, fostul meu coleg, că altfel stăteam în picioare până la concert. Ca în filmele cu proști.
Cântarea a fost faină, sunetul mai clar ca la Cluj, cheful la purtător, ca de obicei, publicul destul de cuminte, mai degrabă ascultător decât cântător, dar bine intenționat. La cheful de după am ars niște Tap 2 (iar la bar aveau șase din cele șapte feluri de Schneider, respect!) și ne-am dus la culcare mirosind a fum, cu urechile țiuinde.
Acum mai trebuie să trecem pe la Lapte și Miere să ne îndulcim și o tăiem către casă. Yummy!
Pensiunea Pictorilor
Referitor la articolul de pe danbyron.ro, Pensiunea Pictorilor vine cu urmatoarele lămuriri:
Apreciem ca fiind cel puţin nepotrivit şi neadecvat gestul dumneavoastră de a prezenta trunchiat anumite fapte, folosindu-vă în judecata dumneavoastră de unităţi de masură diferite.
În primul rând, societatea noastra a încercat, de mai multe ori în decursul zilei, să ia legătura cu persoana care a făcut rezervarea pentru cele 3 camere. Domnul Silaghi Vlad, căci despre el vorbim, nu a răspuns la telefon şi nici nu a revenit pentru a confirma sau pentru a anula rezervarea. Iar în afaceri, credem că sunteţi de acord cu noi că reciprocitatea stă la baza unei înţelegeri reuşite. În acest caz, conform politicii noastre, orice rezervare care nu este reconfirmată după ora 18.00 este anulată automat.
În al doilea rând, pentru a creea o imagine completă cititorilor dumneavoastră, probabil ar trebui să mentionaţi şi faptul că nici dumneavoastră nu aţi putut da de acest domn Silaghi Vlad. Mai mult, nu aţi fost de acord să platiţi dumneavoastra camera şi să vă recuperaţi banii de la organizatori. Or, asta spune mult despre încrederea dumneavoastră în organizatori. Până la urmă, ceea ce nu aţi avut dumneavoastră, încrederea că veţi fi plătit, aţi pretins de la noi. Atunci nu vorbim, oare, de unităţi de măsură diferite? Pentru că ceea ce dumneavoastră nu sunteţi dispus să faceţi, doriţi să facă alţii, doar pentru că aţi beneficia de o postură favorabilă.
În concluzie, logistica este unul dintre punctele importante ale oricărui eveniment. Prestaţia unei vedete poate fi umbrită tocmai de aceste mici greşeli, precum neconfirmarea unei rezervări. Astfel, sperăm ca pe viitor să aveţi mai mare grijă în alegerea celor care se ocupă de aceste detalii. O zi bună!