On the road to Cluj-Napoca

Un concert este un fenomen complex, din care partea vizibilă reprezintă doar vârful icebergului. Cam ăsta este momentul în care începe de fapt.
 

 
Specialiștii în tetris sunt rugați să se prezinte la ghișeul doi.
 

 
Pe drum se vorbește mult, se doarme mult, se ascultă muzică, iar din când în când te poți lăsa vrăjit de peisaj.
 

 
Orele trec târâș, autostrăzile atârnă atât de greu la buzunar încât mai bine te faci că nu le vezi, sandwich-urile din benzinării au toate carne, te poți simți ca într-o anumită carte a lui Jonathan Safran Foer despre vecina Ucraină, dar ce contează când ești alături de cine trebuie și faci ce îți place mai mult pe lume?
La Cluj te apucă o splendidă ninsoare, cu un Matei Corvin rupt parcă din Game of thrones.
 

 
Iar la soundcheck poți să faci și niște portrete, de ce nu?

 

 

 
Dacă ai terminat soundcheck-ul, fugi repede la hotel, fă un duș, schimbă-te și treci rapid pe la un fast food, că n-ai timp de altceva. În timp ce îți aștepți cina, poate te întâlnești cu prieteni vechi pe stradă.
 

 
Dar nu te mai lungi, fugi înapoi la Flying Circus, că trebuie să cânți. Ai ajuns la vârful icebergului.
 

 
P.S. Mii de mulțumiri, Cluj-Napoca, ați fost geniali 🙂