Disponibil pe

Tracklist

Nouă
Stream on:
1 Acasă
Feat. Sabin Penea - vioară, Ilinca Forna - vioară, Andreea Retegan - violă, Mihail Grigore - violoncel
2 Consumatori de vise
4 Apă și cer
5 Continuum
Feat. Lucia
6 Fără cuvinte
Feat. Sabin Penea - vioară, Ilinca Forna - vioară, Andreea Retegan - violă, Mihail Grigore - violoncel
8 Șobolani și ciocoi
9 Râzi
Violoncel - Mihail Grigore
10 El dorado
11 Nouă
12 Cântec de leagăn

Despre album

Producător muzical: Dan Georgescu
Muzică și versuri: Dan Byron
Aranjamente: Dan Byron (1,2,3,4,6,8,9,12); Dan Georgescu (1,2,3,8,10,11,12); toată trupa (5,7)
Mixaje: Dan Georgescu (1,2,3,5,7,8,9,11,12), Vladimir Ivanov (4,6,10)
Înregistrări: Dan Georgescu la Unda Recording și Overground Music
Mastering: Dan Georgescu

Grafica: Sergiu Mitrofan
Fotografii: Cristian Șuțu (coperta și portretele trupei), Sergiu Mitrofan (restul)
 

Artist

Data lansării

9 November 2019

Versuri

Acasă + -
Când pașii mi se rătăcesc pe cărare, prin păduri ce-ascund răni sărutate de topoare și furtuni, îmi vine să dispar și eu în decor, în lume, să fiu doar un alt eremit călător fără nume. Când cerul se agață-albastru de crengi părăsind credințe învățate strâmb peste vremi, un labirint de taine se dezbracă în orice frunză ce suspină, iar lumea se transformă iar într-o muză libertină. Sunt departe de stindarde și oameni ce au învățat să urască zâmbind cu lacrimi ascunse permanent sub o mască, clandestin. Aici pot avea tot ce nu vrea nimeni să-mi dea.
Consumatori de vise + -
Azi-noapte am visat că eram refugiat, iar oamenii-mi zâmbeau politicos și-apoi mă acuzau că pregătesc un atentat într-un oraș de prin Banat și-am să provoc un război - nu mai bine mă duc eu înapoi? Azi-noapte am visat că pământul era plat și dintr-un colț de rai printre nori ne privea un polițai. Eram cu toții daci, latinizam aurolaci și-n timpul liber pilotam farfurii zburătoare și fumam. Când m-am trezit, într-un sfârșit, eram din nou eu, iar la televizor, întâmplător, aceleași rătăciri, eterne povești cu oameni onești, pasionați de tot ce trăim, cum ne simțim între Carpați. Suntem doar spectatori (scenariul e gândit de alții), consumatori de vise-n culori. Picotim pe-un nor, rătăciți în aplicații, pierduți în umor, deși știm că mâine va fi mai rău… Azi-noapte am visat că devenisem împărat și mă-mbrăcam în legi inventate de cei mai buni strategi. Am abrogat ziua de luni, berea cu căpșuni, sfânta mahmureală și parcarea laterală…
Azi + -
Când lumea nu mai vrea să facă niciun pas e timpul să te-apuci frenetic de dans, nu contează nimic! Orice mișcare pare doar un fleac când simți în vene afrodiziac și nu tremuri de frig, iar azi nu-i la timpul trecut și noaptea nu-i doar un vis, azi nu ai timp de pierdut, nimic nu e interzis... Când nu te încrezi deloc în destin dai peste cap paharul de vin La carnaval. Viața pare învârtită de zar când te trezești amețit într-un bar și-n jur e scandal, iar azi nu-i la timpul trecut și noaptea nu-i doar un vis, azi nu ai timp de pierdut, nimic nu e interzis... Lumea se îmbracă pompos în frac și spânzurătoarea pare un fleac față de papion. Când nu mai ai nimic de dat în dar și vântul aleargă pe loc în pahar imitând un ciclon, când lumea se îmbată cu vise absurde și drumurile au prea multe curbe, iar azi nu-i la timpul trecut și noaptea nu-i doar un vis, azi nu ai timp de pierdut, nimic nu e interzis...
Apă și cer + -
Vânturi se-nvelesc cu vele, adormind, visând că se opresc din goană și se-ntind pe paturi lungi de apă, pe-o barcă de pescar, între năvod și nadă, cuibărite lâng-un fugar. Am fost închis într-o colivie făr-orizonturi sau așteptări, cu un săpun, o frânghie și-un liber arbitru plin de erori. Parcă văd că totul se termină cum a-nceput și-am să constat că lumea asta e doar un mare balamuc, dar pierzătorii nu sunt cei care n-au câștigat ci sunt cei ce nici măcar n-au încercat... Am vrut să fiu cel mai bun și-am renunțat la ultimul pas. În soartă oi crede postum, în noroc – la parastas… De jur împrejur orizont, oriunde te uiți apă și cer, ce-ar fi să fie cu ghinion, să mă trezesc iar în infern?
Continuum + -
Afară-i atât de frig, norii se bat cu perne zburând peste case-n orașu-adormit. Mă plimb pe străzi pustii, văd oameni cu ochi de cărbune și nasuri din morcovi portocalii… Când muguri se deschid și soarele mângâie neaua prin colțuri ce încă nu s-au topit încep din nou să visez, cu ochii deschiși către lumea-mbrăcată-n culori mă tot minunez, iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect, că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect… Afară-i atât de cald, aproape că poți să faci o cafea dacă pui ibricul pe asfalt. E timpul să dispar, să hoinăresc prin codrii ciopliți de un vechi meșter tâmplar, iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect, că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect… "E destul pentru azi, m-am plictisit de baliverne, de discuții în doi peri și-aș vrea să trecem peste-acest veșnic început de dialog, să nu cântăm mereu aceleași refrene ca doi oameni stingheri ce se întâlnesc o dată pe an." Când frunze ruginesc și vântul se joacă prin păr imitând un gest prietenesc, copiii se-ntorc pe rând în băncile școlii cu vara în suflet și vacanța în gând, iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect, că ești sătulă de discuții despre un alt cer perfect, e destul pentru azi, te-ai plictisit de baliverne, de discuții în doi peri și-ai vrea să trecem peste-acest veșnic început de dialog, să nu cântăm mereu aceleași refrene ca doi oameni stingheri ce se întâlnesc o dată pe an.
Fără cuvinte + -
Ce-ar fi să vorbim pe rând, să gândim în gând, să ne spunem doar ce contează? Nu vrei când ne întâlnim să ne și privim fără a rosti vreun cuvânt? Știu că nu am niciodată timp sau am prea puțin să pălăvrăgim pe-ndelete, doar că acum n-ar fi potrivit să îmi spui rapid tot ce-ai vrut și n-ai apucat. Mai bine ne-am lăsa duși de val făr-a pronunța nimic. Hei, ce bine-i fără cuvinte... Dac-am tăcea am putea să fim fără niciun chin mai atenți în ce ne privește, ne-am conecta fără internet la ceva concret, cum ar fi chiar viața din noi. Hai că și eu am vorbit prea mult în loc să ascult, iar acum tu râzi de mine. Vezi cum e să nu mai ai loc de un pisălog care nu-ți dă voie să respiri? Mai bine ne-am lăsa duși de val făr-a pronunța nimic. Hei, ce bine-i fără cuvinte...
Anima + -
Nu pot să dorm, pereții casei mele cântă în somn, pare că cineva e-nchis în beton, ca Ana-a lui Manole. Poate că înnebunesc, toate visele mi se zvârcolesc, stele-mi cad în cap iar eu mă trezesc povestind cu ierbivore. Printr-o crevasă din subconștient evadează mereu în prezent (în fiecare altă zi) tot ce-au lăsat bătrânii în urmă, fie că-i dramă sau e doar o glumă, e-n mine, ascuns pe undeva... Nu pot să dorm, noaptea călărește un unicorn, iar luna mă îmbie să mă transform într-o fiară fără nume, dar nici nu mă gândesc să părăsesc fântâna-n care trăiesc de când am refuzat să mă tocmesc c-un personaj de ficțiune. Printr-o crevasă din subconștient evadează mereu în prezent (în fiecare altă zi) fantome-ascunse într-un veșnic trecut, când lumea toată era la-nceput (și părinții erau copii), tot ce-au lăsat bătrânii în urmă, fie că-i dramă sau e doar o glumă e-n mine, ascuns pe undeva, tot ce nu vreau să fiu sunt deja, fără să știu, fără să pot controla destine ale altcuiva…
Șobolani și ciocoi + -
Aș vrea să pot să mai uit din cuvinte, pe cele moștenite fără să vrem din străbuni. Ce bine ar fi să nu-mi aduc aminte cum se spune la foame sau la minciuni, să pot folosi formulări pozitive în orice context, oriunde aș fi, limba să ia proporții festive lăsând nerostite silabele negre sau gri și ca prin minune să existe o lume fără ignoranță, ură și-aroganță, șobolani și ciocoi, fără închisoare, furt și emigrare, pe toate le-aș arunca la gunoi, dar nu le pot uita, mai ales când te văd pe dumneata. Aș vrea să inventez o nouă limbă, să nu conțină niciun cuvânt negativ, nici măcar „prostie”, „urât” sau „ispită”, dar gramatical să n-aibă nimic relativ și ca prin minune să existe o lume fără ignoranță ură și-aroganță, șobolani și ciocoi, fără închisoare, furt și emigrare, pe toate le-aș arunca la gunoi, dar nu le pot uita, mai ales când te văd pe dumneata bălăcindu-te-n noroi cu o veșnică nonșalanță, cu mina inocentă a unui trișor, înghițind și ultima fărâmă de speranță, călcând în picioare un întreg popor. Aștept o minune, să existe o lume fără ignoranță, ură și-aroganță, șobolani și ciocoi, fără închisoare, furt și emigrare, pe toate le-aș arunca la gunoi, dar nu le pot uita, mai ales când te văd pe dumneata...
Râzi + -
Râzi, râzi, nu mai e timp pentru altceva, râzi, râzi, ne scufundăm cu tot cu podea. Mâine vom fi, vom fi doar niște fantome fără nevoi, dar astăzi dansăm, dansăm în rând cu toate celelalte oi… Ce bine era când eram copii și nu pricepeam cu ce diferă actorul de politician, ce bine era când eram mici și nu ne păsa că într-o zi o să fim mari și o să dăm de belea... Râzi, râzi, încă un pic, cât încă mai poți, râzi, râzi, o să rămânem cu toții-n chiloți, bufonu-i pe tron, tron, iar regele-i face o temenea, e un banc prost îmbrăcat în cuvinte de catifea. Ce bine era când eram copii și nu pricepeam cu ce-i diferit un polițist de-un milițian, ce bine era când eram mici și nu ne păsa că într-o zi o să fim mari și o să dăm de belea... Râzi, râzi, hai să pretindem că-i comic așa, râzi, râzi, și fii pregătit să strângi din curea. Mâine vom fi, vom fi doar amintirile vreunui nebun, dar astăzi putem, putem să ne prefacem că e Crăciun. Ce bine era când eram copii și nu pricepeam cu ce diferă actorul de politician, ce bine era când eram mici și nu ne păsa că într-o zi o să fim mari și o să dăm de belea
El dorado + -
Stau tolănit pe-o plajă uitată din paradis, fără nicio treabă, recitând apatic un monolog îmbibat în plictis, așteptând timpul să treacă. Perfecțiunea nu e perfectă fără entuziasm, făr-un dram de pasiune și zilele trec foarte greu dacă te uiți în continuu la ceas, parcă vor să se răzbune. Dac-ai fi aici culorile ar fi mai vii și în sfârșit pământul ăsta s-ar învârti din nou. Sticla de vin e pe sfârșite fără vreun rezultat, lumea nu e mai frumoasă. Ar trebui să cânt, dar îmi iese doar un oftat, mai bine m-aș întoarce acasă.
Nouă + -
Lasă-mă să dorm, nu mă mai trezi, n-ai ce să salvezi, mai bine vezi-ți tu de tine, nu te obosi să-nțelegi nimic, istoria e doar un clișeu. Du-te unde vezi, lasă-mă să mor, du-te pe pustii, nu-i nicio rușine să pretinzi că totu-i mereu minunat, să-l minți chiar și pe dumnezeu. Știu că iar o să mă visezi la noapte, n-am să fiu chiar eu, dar n-ai să te prinzi, mintea ta știe cum să mă dezgroape și te tot trezești că vii să mă colinzi… Uită-mă de tot, zi că nu exist, fă-ți bagajul și trage ușa după tine, ocolește-mă de-acum ca pe un străin și nu veni înapoi când ți-o fi mai greu. fă-ți prieteni noi, du-te să petreci, distrează-te mai mult, fă să-ți fie bine, încearcă să vorbești mereu alt grai, închide-mă pe veci într-un muzeu. Știu că iar o să mă visezi la noapte, n-am să fiu chiar eu, dar n-ai să te prinzi, mintea ta știe cum să mă dezgroape și te tot trezești că vii să mă colinzi… Du-te departe, soarele meu a apus, du-te pe Marte, mergi doar în sensul opus, ce să mai faci aici? Ce să mai faci aici? Nu vezi că cerul pică pe noi?
Cântec de leagăn + -
Dormi fără grijă, popor nebun, culcă-te beat într-un șanț lângă drum și nu mai lăsa pe nimeni să-ți facă morală nici astăzi, nici mâine, niciodată, nimic, nici măcar din greșeală! Ce-ar fi să dormi iar împăcat, n-ai ce naiba să regreți, lasă-mă pe mine să mă urc pe pereți. Dimineață vei fi din nou un neam fericit, nici nu vei ști că lumea s-a-ntors pe dos de tot cât timp ai dormit. Dormi fără vise, popor naiv, dormi ani la rând, culcă-te definitiv, iar dacă prin minune te-oi trezi din hibernare viața ți-o fi împrăștiată departe prin lume, peste hotare.