Alergând printre concerte

Există viață după Deltă! M-am întors din TFB12 într-o vineri, frânt de oboseală după fotografiat răsărituri și pelicani la ore mici și friguroase. Sâmbătă am cântat cu byron la un botez plin de expați care s-a ținut la Comana, iar de acolo am plecat direct la Târgu-Mureș, la Noaptea Muzeelor. Luni m-am întors acasă pe la 4 după-masă și până seara am scris un articol despre Queen pentru viitorul număr Sunete. Marți am făcut bagaj, iar miercuri am plecat într-o tură mai lungă – întâi am cântat la Severin (finally, după atâția ani!), unde a fost genial, apoi la Timișoara la Vineri 15, unde ne-am „războit” în volume cu terasa vecină, și la Urania din Cluj, în cadrul TIFF-ului, în sfârșit din nou în formulă de cinci oameni, cu Dănuț care a migrat iarăși, de data asta la chitară, și Alex Mușat la tobe. Îmi era dor de simplitatea frontman-ului, fără pedăluțe și cabluri și amplificatoare. Am rămas la festival și în următoarele zile, am văzut filme și concerte și m-am întâlnit cu o mulțime de oameni. Miercuri noaptea am luat trenul spre București, iar joi am cântat cu Luiza la Casa Universitarilor. Trecuse aproape un an de la ultimul nostru concert împreună, așa că ne era tare dor. Am introdus în playlist și o piesă de pe Heritage, sigur pe viitor vor fi mai multe, dar e greu să înveți chestii când ești pe coclauri. Vineri dimineață am luat avionul înapoi spre Cluj, iar seara am cântat iar cu Luiza la o petrecere privată din cadrul TIFF-ului. Am rămas și a doua zi, la Gală, iar cele două filme care îmi plăcuseră în timpul festivalului, Tikkun și Câini, au luat amândouă premii importante, primul pentru regie, iar al doilea pentru cel mai bun film. M-am bucurat mult pentru Bogdan Mirică, responsabil și pentru scenariul (și regia câtorva episoade) Umbre, serialul HBO România care a reușit să spargă gheața, fiind distribuit și în alte țări. By the way, urmează seria a 2-a. Duminică am luat trenul de zi spre București. Am făcut unsprezece ore… CFR-ul progresează, dar în sens invers. Luni am făcut bagaje din nou, iar seara am fost la Hollywood Vampires, trupa de coveruri cu superstaruri în componență. A sunat foarte aglomerat, au patru chitariști în componență, iar la anumite piese era prea mult. Adică e un pic ciudat să cânți piese Hendrix în șapte inși. Marți la prânz am luat iarăși avionul, de data asta spre vacanța din Sicilia pe care o visez de la începutul anului. Cu alte cuvinte, eu m-am întors din Deltă și nu prea. În trei săptămâni am reușit performanța să trec pe acasă trei zile întregi.
O să vă mai povestesc câte ceva despre Sicilia, dar nu chiar acum. Deocamdată vă las în compania câtorva fotografii de prin Sciacca (locul de baștină al tatălui lui Bon Jovi) și Menfi.