Best of 2025
by 27 decembrie 20252025. Top, top, top, top. Top 100, top 40, top 10, top 5. Tip top mini top. Cel mai bun, cel mai tare, cel mai mare, cel mai cel. Trend, repere, gusturi, toate discutabile. Până la un moment dat mă străduiam să fac și eu topuri, dar de vreo câțiva ani m-am prins că n-au nicio relevanță. Adică au, dar nu valoarea intrinsecă e încastrată în relevanța asta, ci mai degrabă cultura din care faci parte, țara în care trăiești, cercul de prieteni, influencerii pe care îi urmărești, cultura ta generală, stilurile cu care te-ai obișnuit, starea mentală în care te afli, etc., etc. Drept urmare, chestiile care mi-au marcat mie 2025-ul nu sunt neapărat relevante și sunt departe de a fi adevărul absolut. Le pun totuși aici, că poate mi le amintesc și la anul și poate te roade curiozitatea, mai știi?
Albumele lansate în 2025 care mi-au plăcut cel mai mult
Alfabetic, după autori:
- Bon Iver – SABLE, fABLE
- Noga Erez – thE vandalisT AGAINST ALL THE MACHINES
- FKA Twigs – EUSEXUA
- Saya Gray – SAYA
- Kadjavsi – Above albatross
- Mon Laferte – FEMME FATALE
- The Nash Ensemble – Ravel
- Tropical Fuck Storm – Fairyland Codex
- Steven Wilson – The Overview
(Între ele e și un album românesc. Te-ai prins?)
Albumele pe care le-am ascultat cel mai mult
(Astea sunt în ordinea numărului de ascultări pe streaming, cum ar veni sunt într-un fel de top, dar nu neapărat unul al preferințelor. Evident că pe primele locuri sunt chestiile pe care le-am tot ascultat dimineața la cafea.)
- Andrew Bird – The mysterious production of eggs (2005)
- Sufjan Stevens – Illinoise (2005)
- St. Vincent – All born screaming (2024)
- Miles Davis – Kind of blue (1959)
- Stan Getz & Joao Gilberto – Getz/Gilberto (1964)
- Billie Marten – Writing of blues and yellows (2016)
- Noga Erez – thE vandalisT AGAINST ALL THE MACHINES (2025)
- Vampire Weekend – Only God was above us (2024)
- Bon Iver – SABLE, fABLE (2025)
- Saya Gray – SAYA (2025)
- Mon Laferte – FEMME FATALE (2025)
- Andrew Bird – Are you serious (2016)
- New York Philharmonic & Alan Gilbert – Haydn, Christopher Rouse, Wagner (2013)
- Tropical Fuck Storm – Fairyland codex (2025)
- Yannick Nézet-Séguin – Ravel: La Valse, Mother Goose & Daphnis et Cholé suite no. 2 (2009)
Lucrări clasice
(Pe astea le-am ascultat destul de fragmentat, că erau și obiect de studiu. Unele dintre ele m-au inspirat pentru Minunata lume nouă. Iarăși, ordinea e alfabetică.)
- Samuel Barber – Adagio for strings, op. 11
- Claude Debussy – Prélude à l’après-midi d’un faune, L.86 și Cvartetul de coarde în sol minor, L.85
- Gustav Holst – The Planets, H125
- Maurice Ravel – Daphnis et Chloe și Cvartetul de coarde în fa major, M. 35
- Christopher Rouse – Simfoniile 3 și 5
- Dmitri Shostakovich – Cvartetele de coarde
- Igor Stravinsky – Le sacre du printemps, K15
Concerte
(Ăsta e cel mai top, că îmi amintesc în ce stare am plecat de la fiecare.)
- St. Vincent @ Inmusic Fest, Zagreb
- Róisín Murphy @ Electric Castle, Bonțida
- Massive Attack @ Inmusic Fest, Zagreb
- Warhaus @ Arenele Romane, București
- Radiohead @ Uber Arena, Berlin
(Radiohead-ul a fost destul de ciudat, că arena aia se aude prea ca o arenă, dar a fost foarte mișto să-i revăd după atâția ani.)
Cărți
Pe unele le-am avut la bookclub, pe altele nu. E una singură de anul ăsta. Alfabetic, după autori:
- Ana Barton – Ophanim (2022)
- Mircea Cărtărescu – Theodoros (2022)
- Elena Ferrante – Tetralogia napoletană (2011 – 2014)
- Jonathan Franzen – Corecții (2001)
- Bogdan-Alexandru Stănescu – Soarele negru (2025)
La sugestia fetelor de la bookclub am citit toată tetralogia Elenei Ferrante. Dacă te oprești după prima pierzi toată plăcerea.
Filme
Din cele apărute anul ăsta mi-au plăcut mult două:
- One battle after another (r. Paul Thomas Anderson)
- The Phoenician scheme (r. Wes Anderson)
Din alți ani mi-au mai plăcut:
- Amour (r. Michael Haneke/2012)
- Better man (r. Michael Gracey/2024)
- Killers of the flower moon (r. Martin Scorsese/2023)
- The lighthouse (Robert Eggers/2019)
- Parthenope (r. Paolo Sorrentino/2024)
Seriale
Alfabetic de anul ăsta:
- The last of us (s. 2)
- Severance (s. 2)
- The studio (s. 1)
- The white lotus (s. 3)
Apărute anul trecut:
- Arcane league of legends (s. 2)
- Silo (s. 2)
Hai la mulți ani, să avem un an nou mai bun și mai puțin absurd!
comentarii
-
-
Dan Byron
Bine că le știi tu pe toate ca un om mare! N-aș zice nu la un Kadjavsi pentru audioclub, doar să apară odată și pe vinil. Sau pe un oarecare format fizic.
Ar fi tare să facem la un moment dat și dimineața la cafeluță. Dacă tot se ascultă muzică nașpa măcar să se bea cafea bună. 😜
Cirs!-
MariusM
Eeh, păi dacă nici noi, uamenii mari nu le știm pe toate, cine să le știe? AI-ul? (- și nu batem nici un apropos la energicul tobar cu aste inițiale) 😀
–
Fizic ‘au ba, ce mai înseamnă formatul in zis dei en eigi?
‘Dar de ce „muzică nașpa” – că putem clăti și urechi și papile binișor… Uărst keis ssenario – ascultăm byron și tot nu pleacă nimeni supărat. 😉
–
Cum tot s-a făcut 2026 deja, La Mulți Ani! – byron XX \m/
-
-
-
irina
O sa incerc recomandarile
-
Dan Byron
Sper să-ți și placă ceva.
-
-
Irina P5yhe
Cine ar fi crezut că o listă de liste îmi poate fi aşa o sursă de ‘dopamine hits’? 🙂
–– Dacă pot să recomand şi eu un album pe care l-am descoperit anul ăsta şi de care m-am îndrăgostit maxim (chiar era să-l trimit pe instagram, dar nu ştiam cine operează contul danbyronro, dacă e chiar ‘chiar el în persoană’ :)) )
Ola Kvernberg – Steamdome III: Beyond The End, din 2024. E un fel de jazz orchestrat, captivant, cu unele elemente mai neaşteptate (e când mai groovy, când un pic electronic; când bombastic, când visător); eu îl văd ca pe o singură lucrare, mai ales că există o anumită continuitate.
The Purple Jack – Reviver are o temă (mă rog, e un motiv care se repetă… apare mai încolo), care mi-a luat sufletul de mânuţă, nu ştiu de ce. Intermezzo e un superb sort-of-noir vibe. Ultima, Monolith… are un dramatism care nu te lasă din mână, condus emoţionant până la apogeu (şi merită cu atât mai mult să fie ascultată la final); aranjamentul / voincingul de la începutul piesei e ceva… chef’s kiss.Revenind la listă
Steven Wilson – mă bucur mereu când îl văd menţionat, merită să fie cunoscut de mai multă lume… Fiecare album al lui e o călătorie (cu surprize cu tot), foarte ofertantă şi variată, care merită parcursă cap-coadă.
Kadjavsi – foarte tare, am aflat de el la bryonii ascultă.
Miles Davis – am fost la concertul-tribut din toamnă, cu Big Bandul Radio. La bis au cântat şi de pe Kind of blue, a fost fabulos. Ce emoţie să aud asta pe viu!Da, cam glorios buchetul de lucrări simfonice / clasice. Sacre du printemps – febleţea mea 😀 Ecşuălii era un fel de biblie a compozitorilor, când eram eu studentă, cel puţin. Unde se-ntâlnea un (tânăr) compozitor cu un pian, auzeai ,,Dansul adolescenţilor” din Sacre :))
(Fun fact: îl avea şi Brâncuşi în colecţia de viniluri!)
S-a cântat minunat şi în Festivalul Enescu – la fel şi Daphnis şi Chloe, o feerie completă. (Mi-a plăcut mult şi concertul de violoncel al lui Shostakovich, foarte expresiv).
Un milion de felicitări pentru cursul de orchestraţie!
Regret că n-am putut ajunge la concert… Se ştie când va mai fi în Bucureşti?Menţionez şi eu din concertele minunate la care am fost anul ăsta, în ordine cronologică:
– Mammal hands (în martie, în Control). Un trio de jazz din Anglia, cu nişte compoziţii foarte, foarte frumoase şi vibrante, iar saxofonul parcă vorbeşte, atât de expresive sunt liniile melodice.
(Floa e un album tare fain – şi Shadow work, care mi se pare ,,întreg” ascultat cu totul, că se construieşte pe parcurs).– Amphitrio, tot un trio jazz, de data asta autohton 😀 Sunt foaarte tari băieţii, de neratat live. Piese excelente – albumul nou, Timelines, sună mult spre prog rock.
– Jordi Savall… un vis! Nişte Renaştere fermecătoare, pe instrumente vechi.
– byron (1 decembrie, în Expirat). Cu mare ruşine mărturisesc că e primul meu concert byron, nu ştiu de ce. Daaar a fost fantastic – şi energia de pe scenă m-a încărcat de nici acum nu mi-a ,,trecut”.
Am stat lipită de scenă, în stânga, şi am auzit 80% tobe, dar no ragrets :)) A fost foarte instructiv – culmea, nu am surzit, iar Andrei Ilie e fenomenal!!! Deşi vocea s-a auzit mai încet de unde stăteam, a fost destul cât să-mi dau seama că e impecabil, am fost super impresionată! Îmi pare rău că n-am văzut în niciun interviu discuţii despre tehnica vocală, că mi se pare foarte interesantă.Astă-vară am fost în vacanţă, în Grecia, cu ai mei. Tata a citit Theodoros cu aşa o viteză că nu ştiu dacă eram mai plină de admiraţie sau de ,,invidie”. Cert e că tot chicotea şi ne mai citea şi nouă mici fragmente (care au devenit câte o pagină-două). Acum a zis că vrea să o recitească 🙂
Pe asta şi pe restul de aici le aveam pe lista de ,,la un moment dat”.Şiii, cireaşa de pe tort, văd aici serialul meu preferat! Severance <3 Incredibil de stratificat, fiecare cadru e gândit cu minuţiozitate. Personaje de luat în braţe. Dialog… memorabil…
(În acest timp rulează Bon Iverul, foarte fain şi senin)
Am multe de explorat, iuhu!
Chiar că ,,mai puţin absurd'', bine zis…
Un an luminos, cu cât mai multe motive de speranţă! 🙂 -
Irina P5yhe
Am zis că asta merită un comentariu separat
–
Nu ştiu dacă sunt în stare să articulez care mi-a fost experienţa de a descoperi albumul Efemeride anul ăsta. Chiar mindblowing. Parcă e făcut special pentru mine, fiecare piesă o surpriză, fiecare o aventură aşa de colorată şi plină-ochi cu detalii interesante; compoziţie *pe bune*. Să faci prog în 3-4 minute e o chestie :)) Pentru mine prog înseamnă o atitudine, nu un gen muzical. O anumită gândire în care deciziile muzicale sunt luate deliberat, nu din inerţii stilistice. Am nevoie să aud un pic de imaginaţie şi de creativitate, iar albumul ăsta e un ‘cornul abundenţei’ pentru aşa ceva (bine, e valabil pentru toată discografia, for real).
(Cred că am nevoie să-mi fac un blog, că am mai multe gânduri :)) )
–
Mai e ceva de zis despre versuri?… ,,Verdele crud să-l strivim între gene” – cel mai delicios şi mai crocant vers ever 🙂 La voi simt efectiv o sărbătoare a limbii române, cu pronunţia de măr-muşcat-cu-poftă pe care o merită – şi care e cam pe cale de dispariţie… Mulţumesc. <3
–
E şi foarte emoţionant. Finalul e incredibil, ingenios, what a choice. M-a mişcat. Sunetul ăla lung… după tot ce a fost. O lumină orbitoare – delete – rememorare – dizolvare – ascensiune. În oricare ordine…
–
Sper să aud pe viu, cândva, ,,FMR'' (n-am cuvinte, minunată compoziţie), ,,Cine sunt eu să mă opun?'', ,,Fericiţi mereu'', ,,Încurcături'' (ce acorduri faine; refrenul ălaaa e de efect; flautul, ufff…). De ultima nu mai zic nimic. O comoară 🙂-
Dan Byron
Wow, chiar că îți trebuie un blog. Comentariile tale sunt mai lungi decât articolul meu. 😂
Mulțumesc pentru recomandări, le-am pus la coadă, că mai am multe de recuperat. Ca noi toți probabil.
Și mulțumesc pentru aprecieri! Efemeride e și preferatul meu.-
Irina P5yhe
Scuze 🫣 Entuziasmul…
Primul arăta mai ordonat, dar când l-am postat aici nu s-au păstrat spațiile și nu poate fi editat… arată un pic wild 😂Cu bine!
-
-
MariusM
Place la mine ce văd mai sus.
Abia aștept Audioclub-ul anunțat pe ianuarie.
Eu zic să fie unul din albumele din „top” (- uătevăă zeet miinz…)
Kadjavsi, de exemplu- să fim umpic patrioți. Dar doar umpic…
Minunatele Lumi Nouă (-pentru cine își permite să folosească pluralul 😉) – au fost sincer Some rocking piece of art, ca să parafrazez o altă piesă byron.
S-a muncit, s-a învățat la Berklee’s, s-au scris partituri la greu, s-a fugit de pe blog, Audioclub etc, dar ‘s-a meritat’. Deplin.
Tu kip ze long storii șort, eu zic să o rugați pe Carina să organizeze direct – „Dimineața la cafeluță- cu Dan Byron”. Cu așa muzici, se ocupă locurile instant. 🤣
Să fie unul mai bun! Cirs!