byron goes to Dublin, episodul 1

14 iunie 2015

Pe feribot e numa’ bine. Stăm la bar cu câte o bere în față, cu mutre tâmpe modelate de concertul de la Arenele Romane, cele patru ore de somn și cele treizeci de ore de condus încontinuu. Noroc că suntem trei care avem carnet și ne-am tot schimbat unul pe altul. Îmi aduc aminte de niște secvențe de acum mulți ani, pe vremea unui alt capitol din viața mea, în care făceam mii de kilometri cu un singur șofer (care nu eram eu) și trăiam niște momente coșmărești încercând să fac conversație timp de vreo 2000 km, cu ochi cu personalitate care se închideau fără permisiune. N-a fost cazul acum. Pe la 4 dimineața a fost mai tricky, mi-a venit rândul și eram destul de zombie, dar mi-am luat o cafea (prima după patru ani) și mi-am mai revenit.
 

 

 

 

 

 
Mâine ar fi trebuit să plec în TFB11, să joc golf și să mă relaxez alături de prieteni dragi, dar n-a fost să fie, proiectul ăsta era mai important ca orice. Vorbim despre el de un an, planificăm chestii și visăm la ziua când se va și întâmpla. Electric Marching Band ne-a mâncat o grămadă de energie, ar fi trebuit să ne odihnim acum, dar câteodată chiar n-ai încotro, când se aliniază astrele trebuie să te apuci de treabă, dacă întârzii s-ar putea să fie prea târziu…
În 2011 am scris un album cu 12 piese, câte una pe lună, în care am combinat stările mele provocate de anotimpuri cu miturile și istoriile lunilor respective. Sună pretențios, știu, dar nu e chiar așa. Le-am înregistrat cu o singură chitară și o voce și le-am lăsat la dospit. Acum a venit vremea să le scoatem la lumină. Am cântat deja câteva dintre ele prin concerte și reacția voastră a spus totul. Iar acum mergem la Dublin într-un super studio, Windmill Lane, în care s-au tras niște albume pe care le-am ascultat cu toții (unul dintre ele este Joshua Tree de la U2), ca să îl facem cum trebuie. O să vă povestesc mai mult în zilele următoare despre cum am ajuns acolo, cum se lucrează, cu cine, etc. Planul este ca la toamnă să-l și lansăm. O să fie bine, știu asta. 🙂
 

15 iunie 2015

Am ajuns la studio acum vreo oră. Totul este ca un vis aici. Abia aștept să ne apucăm de tras. Vă țin la curent, acum sunt prea copleșit ca să mai spun ceva.
 

 
Mulțumim din suflet celor de la Universal Music Romania, Sony și Datagroup pentru susținere.