byron goes to Dublin, episodul 2
by 16 iunie 2015Mi-a luat o zi să mă obișnuiesc cu binele. Acum nu mi se mai pare nimic deosebit să ai toate condițiile. Normalitatea există, păcat că așa departe de casă. Ieri seară am vizitat și Pulse College, școala de sunet în care se află Windmill Lane, și studioul 1, dedicat în special ansamblurilor de muzică clasică (nu de alta, dar are capacitate pentru 80 de oameni). Ne-am jucat un pic și la pianul Steinway pe care au înregistrat cândva Michael Nyman sau Brian Eno. Am descoperit și o coardă lipsă, imperfecțiune care îi dă farmec ca unui om care e simpatic pentru că are un incisiv ciobit. Ne gândim serios să luăm o zi de studio și acolo, prea sună bine drăcovenia aia. În plus mai au un Hammond cu Leslie cu tot și un harmonium.
Ieri seară, după soundcheck, Dănuț cu Dome au înregistrat două piese, pe care le-au reluat astăzi pentru că au descoperit o distorsiune la toba mare pe care nu o sesizasem. S-a rezolvat, acum deja au terminat-o pe a patra.
Dar ce naiba căutăm noi aici? Păi un prieten vechi tocmai a terminat Pulse College și am zis că ce-ar fi să lucrăm împreună. Într-una din zile vreau să fac o postare numai despre el, o să-l trag de limbă între două take-uri despre colegiu și opțiunea de a-l face în Irlanda, o să vă povestesc cum ne-am cunoscut acum o sută de ani și când ne-am jucat de-a înregistratul pentru prima oară.
Scuze că sunt monosilabic, dar am o țâr’ de treabă. 🙂
Mulțumim din suflet celor de la Universal Music Romania, Sony și Datagroup pentru susținere.
Scrie un comentariu