byron goes to Dublin, episodul 3

Să-mi fie rușine că n-am scris nimic de vreo câteva zile, dar am fost un pic ocupat. 12 ore de lucru pe zi în fiecare zi. Astăzi am terminat de înregistrat chitările (chiar, există vreun muzician român care folosește pluralul chitarele?). Am folosit un Gibson Les Paul Special, un Gibson hollow-body Custom, un Fender Stratocaster și pentru părțile acustice un Martin D-18 Retro.
 

 
Acum se fac probe pentru clapă, pentru care în parte se va folosi Omnisphere, un super soft de care am mai profitat și pe 30 seconds of fame. Am auzit că a apărut și versiunea a doua, încă n-am probat-o, dar am citit numai review-uri pozitive.
Albumul se conturează încet-încet, o să sune foarte bine, n-ar avea niciun motiv să fie altfel, doar am abuzat de toate fițele din univers. Suntem deja de șase zile aici și în afară de ieri când am făcut o plimbare până pe Grafton Street, centrul buskingului din Dublin, n-am văzut nimic din oraș.
 

 
Stăm la vreo opt kilometri de apartamentul pe care l-am închiriat, am avea ce vedea pe drum, dar dimineața când venim spre studio suntem un pic prea adormiți, iar la plecare un pic prea obosiți. Windmill Lane a devenit un fel de living room byron, iar super-mixerul Solid State Logic o bucată de mobilă absolut obișnuită. E incredibil cât de repede te poți adapta la normalitate, știu că mă repet, dar e incredibil cât de repede te poți adapta la normalitate, știu că mă repet… Mâine avem o sesiune de pian și orgă sus, în studioul 1. Trebuia să fie ziua noastră semi-liberă (seara cântăm la Grand Social), dar de luni încolo studioul 1 e ocupat, așa că vom profita de duminica liberă a altora. Am aflat și cine a rupt coarda Steinway-ului. Ben Folds vă spune ceva? Albumul trupei lui din ’95 mi-a plăcut destul de mult, și chiar remarcasem de pe atunci brutalitatea cu care își tratează instrumentul, dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut că o să dau de el pe aici… Bineînțeles că există coardă de schimb, dar ar trebui să așteptăm vreo săptămână până se așează, așa că o să tragem un pian știrb 🙂
Mulțumim din suflet celor de la Universal Music Romania, Sony și Datagroup pentru susținere.
Fotografia cu mine e făcută de Dome