Ce am mai ascultat – septembrie 2014

unnamedA/T/O/S – A/T/O/S
Despre oamenii din spatele trupei ăsteia nu se ştie mai nimic, cică ar fi un duo, dar nici asta nu e foarte clar. A/T/O/S e o prescurtare pentru A Taste Of Struggle, scrie pe pagina lor de facebook, dar asta e cam tot ce putem afla în afară de contactul de booking. Albumul pe care l-au lansat însă este superb, un trip-hop modern, foarte dark şi cu super başi, cu o voce de gagică pastilată parcă. De ascultat neapărat, mai ales că au lăsat totul la liber pe soundcloud.

The Black Keblack-keys-1399042102ys – Turn Blue
Al 8-lea album al duo-ului american începe de parcă ar fi înregistrat la începutul anilor 70, în plină eră progressive-psychedelică, cu chitară acustică, glockenspiel şi ceva synth, apoi cu nişte break-uri de tobe super old-school şi un solo de chitară venit direct din prima eră de King Crimson. Aproape că te păcăleşte, noroc cu vocea, un asemenea coolness nu găseai pe vremea aia decât pe la soul sau funk, iar progresivii erau prea ‘telectuali pentru genurile astea.

1a6ba4bbMy Brightest Diamond – This Is My Hand
V-am mai spus şi altă dată despre proiectul ăsta şi n-aş mai face-o dacă ar da greş, dar iacătă că nu prea-i vine. Shara Worden este o vocalistă incredibilă, care a înţeles că vocea nu e totul şi şi-a construit o lume a ei, care n-are nimic de a face cu mainstream-ul şi probabil nu va avea niciodată. M-a convins cu fiecare album pe care l-a lansat, iar This is my hand nu e vreo excepţie. Şi îmi place la nebunie că aranjamentele au tendinţe moderne, dar sunt cântate în mare de o mini-orchestră de cameră.

Jack_White_-_LazarettoJack White – Lazaretto
Tovarăşul Willy Wonka, varianta muzician din Nashville, face nebunii din ce în ce mai mari. După ce s-a spart White Stripes a trecut prin două proiecte foarte mişto, The Racounteurs şi The Dead Weather (unde bătea la tobe), iar de doi ani încoace se joacă de-a proiectul solo. Şi bine face. Lazaretto e un fel de „hai să cântăm old-school nou”. Sunetul e vechi, abordarea la fel, stilurile prin care trece sunt fumate de mult, dar nuş cum dracu face, că aşa ceva nu prea am mai auzit. De ascultat chiar şi numai de curiozitate.

P.S. Da, ştiu, am lipsit o vreme din peisaj, de vină e viaţa 🙂 (şi procrastinarea, of course). Promit să… nu promit nimic, dar o să scriu mai des. Drept revanşă v-am recomandat numai albume apărute anul ăsta. Enjoy!