Ce am mai ascultat – iunie 2014

2 iulie 2014

barcelonaFreddie Mercury credea în 1988 că Barcelona va fi ultimul album pe care îl va face vreodată. Tocmai aflase că are SIDA. Poate că şi din cauza asta, albumul a fost făcut pe repede-înainte, iar colac peste pupăză Monserrat Caballe nu şi-a permis mai mult de trei zile de înregistrări. Mai mult decât atât, toate instrumentele clasice au fost înlocuite de sintetizator, rezultatul fiind destul de stânjenitor. Cu toate astea, piesele şi interpretarea vocală a celor doi stăteau în picioare, iar ideea în sine, de a pune doi vocalişti din muzici atât de diferite laolaltă, era absolut originală, nu mai făcuse nimeni aşa ceva. După 24 de ani, Stuart Morley, directorul artistic al musicalului We will rock you, a scris o nouă versiune pentru orchestră, inspirată din aranjamentele originale, şi a înregistrat Prague FILMharmonic Orchestra interpretând-o. Apoi a adăugat track-urile cu vocile celor doi şi a lansat o nouă versiune a albumului. Acum mai are o singură bubă – e cam scurt.

woodkid-golden-age-coverAm fost la concert la Woodkid acum doi ani şi a reuşit să mă enerveze destul de tare. Am scris despre asta aici. Drept urmare am ascultat albumul The golden age abia acum, la mai bine de un an de la lansare. Mare greşeală, e un album foarte bine făcut, cu orchestră pe bune şi o atmosferă super faină. Cineva ar trebui să facă un film pentru coloana asta sonoră, îţi învăluie totul în poveste din primul moment. Poate tocmai de aceea clipurile sunt atât de reuşite. Yoaan Lemoine (adică Woodkid) e clar influenţat puternic de felul de a cânta al lui Anthony Hegarty, dar ăsta nu e un lucru rău deloc.

Unkle_CD_-_Never_Never_LandMişcarea trip hop din UK din anii 90 este una din preferatele mele. Ascult Portishead, Massive Attack, Tricky, Recoil, etc. de mulţi ani şi nu mă mai satur. Unul dintre proiectele care s-au cam distanţat de gen, dar tot îmi place de mor, este Unkle, copilul lui James Lavelle din care la început făcea parte şi DJ Shadow, un alt meseriaş, înlocuit ulterior de Richard File. Mă oftic în continuare că n-am putut merge să-i văd live la Bestfest acum nişte ani, câteodată trebuie să cânt în loc să ascult, asta e viaţa. Vă recomand cu căldură Never, neverland, este unul dintre albumele mele favorite. E drept că am cam multe 🙂

Prince_VaultThe vault: old friends for sale, albumul lansat de Warner în numele lui Prince în 1999, când nimeni nu mai înţelegea cum vrea artistul să i se spună şi cam în acelaşi timp în care scotea Rave un2 the joy fantastic la casa Arista, este unul dintre preferatele mele, în ciuda duratei sale scurte. Piesele au fost adunate în nouă ani, din 1985 până în 1994, într-o arhivă care nu trebuia să vadă vreodată lumina zilei. Totul e mult mai jazz, aruncându-se chiar şi în solo-uri prelungite, un soi de jam session nebun, fără niciun fel de bariere, deşi când îl aprofundezi îţi dai seama că nimic nu e chiar improvizat. Sunt câteva momente de scăpat mandibula pe podea şi câteva balade care te rup în bucăţi. Albumul a fost destul de controversat, poate şi din cauza gestului unfair al celor de la Warner, fanii l-au cam renegat, criticii aproape că l-au desfiinţat. Eu în schimb vi-l recomand, din punctul meu de vedere e extrem de reuşit.

Mai jos aveţi lista cu toate albumele pe care le-am ascultat în iunie, indiferent dacă am mai vorbit sau nu despre ele cu alte ocazii. Au fost mult mai multe, mai ales pe drumul către Grecia, dar s-au încurcat între discuţii şi sunetul motorului, aşa că pe unele dintre ele nu le-am pus la socoteală. Notele (între 1 şi 5) sunt mai mult sau mai puţin schimbabile în funcţie de starea din timpul audiţiei. Enjoy!

Beethoven – Simfonia a 6-a (“Pastorala”) (1808) 5

Gregory Porter -Liquid spirit (2013) 5

Tori Amos – Unrepentant geraldines (2014) 4,5

Damon Albarn – Everyday robots (2014) 4

Nine horses – Snow borne sorrow (2005) 4

Gregory Porter – Water (2010) 4

Ella Fitzgerald sings the George and Ira Gershwin songbook vol. 2&3 (1959) 5

Daft Punk – Random access memories (2013) 5

David Byrne – Look into the eyeball (2001) 5

Damien Rice – O (2002) 5

U2 – All that we can’t leave behind (2000) 4,5

Billie Holiday – Lady in satin (1958) 4

 

comentarii

  • georgestoica

    Pfff, bine că mi-am adus aminte, citind aici, să ascult albumul lui Damon 🙂
    Also, am să îți recomand să asculți, dacă nu ai făcut-o deja:
    Florence + The Machine – Ceremonials și să ne spui aici despre album.
    Chiar și varianta MTV, unde a cântat alături de Josh Homme, parcă. 🙂

  • The Fly

    Hehe nici măcar eu n-am mai ascultat All That You Can’t Leave Behind de secole. 🙂
    Ceva piese favorite de aici? Cred că New York și Kite ar merge bine pentru un eventual cover de-al vostru.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.