City break de iarnă la Berlin

31 ianuarie 2022

Data trecută am fost la Berlin cu treabă. Am cântat într-o cafenea pentru vreo sută de români și (probabil) doi nemți rătăciți. Acum am fost consort. Adică remorcă pentru nevastă ocupată. Adică liber ca pasărea cerului. Și ce poate să facă pasărea cerului când e înnorat și bate vântul de nu-ți poți ține nici ochii deschiși, d-apoi aripile? Intră pe unde apucă. 

Prima oprire — Aquarium, o clădire cu trei etaje care ține de grădina zoologică și e populată cu viețuitoare acvatice, reptile, amfibieni și insecte.

A doua — muzeul de istorie Pergamon. Am fost băftos să prind bilet fără rezervare, dar era deschisă numai una din cele trei secțiuni (celelalte două sunt în renovare). 

Mergând spre reunirea cu consoarta & restul de gagici (plus un alt consort), am trecut casual prin monumentul închinat evreilor uciși în al doilea război mondial. La început n-am înțeles ce-i cu el. După aia m-a îndoit. Trebuie să fii acolo ca să te prinzi. Nu poate fi explicat. 

Până seara am făcut 30 000 de pași. Bine, am mai greșit și drumul, am intrat din nou în monumentul de mai sus, etc., dar totuși!

A doua zi am fost în gașcă la Gemäldegalerie, unul muzeele de artă, cel în care se află Omul cu coiful de aur al lui Rembrandt, care cică nu e al lui (nu că asta ar conta). 

Din aceeași galerie vă prezint câteva minuni din evul mediu, când estetica era cu totul alta, iar tehnica mai avea mult până departe. Mie îmi plac de mor, mi se par de o naivitate iubibilă. 

Acum vreo zece ani visam să ne mutăm în orașul ăsta. Între timp s-au întâmplat multe și am renunțat la idee. Până la urmă e la două ore distanță, iar drumul e chiar ieftin. 

Bineînțeles că e recomandabil să fie vizitat vara, când te poți așeza la o terasă pe malul Spree-ului să bei o bere a casei și să visezi la cai verzi pe pereți. Ce-i drept muzeele și galeriile sunt deschise și iarna și sunt câteva (uite o listă aici), dar trebuie să fii genul ăla de turist. Eu sunt și profit de orice ocazie, fie și într-un ianuarie gri, pandemic și vântos.

comentarii

  • Alina

    Până acum eram absolut fermecata să te ascult cântând si să te vad cum simți muzica!
    Acum îmi place sa te citesc! Ai un stil fain de a așterne cuvintele. Ma simt ca și cum m-ai scos la o cafea buna sau la un ceai aromat și îmi povestești doar mie ce-ai mai făcut. 🙂
    Nu am ajuns la Berlin pana acum, dar e pe lista scurta.

  • Sonia

    Când mai ajungeți în Berlin (sau oriunde în Germania de fapt), dați de veste. Există o comunitate faină de studenți români aici căreia i-ar plăcea la nebunie să vă asculte live.

  • Marina

    …”naivitate iubibila” si ma uit la poze. Rad in hohote. Si nu de la iumor care se difuzeaza pe fundal.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.