Fără nicio păcăleală, trei albume ascultate de 1 aprilie

America a devenit stat islamic.

Ajunsă pe Marte, noua misiune NASA a descoperit nu numai apă, dar și o comunitate de vasluieni.

Tibi Ușeriu va traversa Oceanul Atlantic înot.

Dan Byron s-a lăsat de muzică în favoarea agriculturii.

S-a inventat apa caldă (oh, fuck, asta chiar s-a inventat!)

1 aprilie fericit, fie ca lumina!

Jeff Buckley a lansat un nou album! V-ați prins, am depășit paragraful cu glume proaste deja. Săracul Jeff a fost căutat în toate ungherele, i-au fost explorate firele de păr rămase pe covor, colțurile de unghii căzute pe podea, bucățile de piele descuamată adunate prin colțuri, urmele de ecouri din pereții casei sale. Și toate nimicurile descoperite au fost ambalate frumos și vândute drept nestemate rare, ocazii unice de a intra în posesia absolutului, irepetabilului, fantasticului. Da, avem nevoie de un nou album Buckley, dar din păcate acesta nu va apărea niciodată. Va trebui să ne mulțumim cu superbul Grace și cu schițele de la My sweetheart the drunk. You and I este o mizerie pe care vă sfătuiesc să o ocoliți complet.

Trecând la lucruri serioase, pe lângă Buckley-ul înjurat mai sus, astăzi am ascultat o jumătate din noul album Primal Scream – Chaosmosis. M-am oprit pur și simplu pentru că nu e pentru mine, dar altfel nu e rău deloc. O combinație ciudată de sound-uri, cu multe chestii sintetice bizare, ieșite parcă din mâinile unui începător, dar foarte artistic combinate cu un pic de rock în cadrul unor piese bine scrise.

Am continuat cu Local Natives – Hummingbird, un album pe care îl tot rumeg din 2013 încoace, așteptându-i în van urmarea. Îmi place melancolia lor indie, iubesc cele trei voci diferite, cu precădere pe cea a tipului de la clape, am o slăbiciune pentru chestiile repetitive din orchestrație și mă oftic că vin foarte rar prin Europa (sunt local natives din LA). E genul de album care poate da culoare unor imagini banale atunci când îl asculți pe drum.