Free Solo

8 mai 2024

Greșeala mea. Până acum habar n-am avut cine e Alex Honnold și nici cu ce se ocupă. Țin minte că Sergiu îmi povestise despre Free Solo prin 2019, când filmul încasase un Oscar pentru cel mai bun documentar, dar, deși am vrut să-l văd din primul minut în care am auzit că există, universul a avut alte planuri. Pe foarte, foarte scurt, Free Solo este despre free solo (adică alpinism fără coardă, unelte sau parteneri), iar personajul principal e mai-sus-pomenitul Alex Honnold.

Foto de Jimmy Chin

Când auzi prima dată despre așa o ocupație tinzi să deschizi sertarul cu nebuni și să arunci toți “soliștii” înăuntru. Și e și normal. Cum naiba să n-ai voie să greșești niciodată, să accepți că o singură eroare e fatală și totuși să găsești în asta o mare împlinire? Ca muzician, am învățat de-a lungul vremii că greșelile fac parte din viață și acceptarea lor poate îmbogăți arta în feluri nebănuite. Dar free solo nu e artă. Free solo e o demonstrație de disciplină, o încălcare conștientă a granițelor capacităților umane, un exercițiu în perfecțiune care pășește cu tupeu pe granița dintre viață și moarte. 

N-am rău de înălțime. Sau credeam că n-am. Dar, uitându-mă la Free Solo, mi s-au umezit de multe ori palmele. Dacă aș fi fost agățat într-o coardă pe El Capitan, probabil n-aș fi avut o problemă la fel de mare, deși n-am făcut niciodată alpinism și probabil îmi închipui că-s mai puternic decât sunt. Dar nu despre asta e vorba. Free Solo te lasă să vezi de aproape fiecare mișcare a lui Alex, iar treaba asta e mai înspăimântătoare decât ți-ai putea închipui.

Foto de Jimmy Chin

Bineînțeles, meritul filmului este acela de a-l urmări îndeaproape pe tot parcursul pregătirilor pentru marele traseu, inclusiv emoțional, iar asta îți explică încă și mai bine ce urmează să se întâmple. Alex își studiază fiecare mișcare, cunoaște traseul absolut pe dinafară, îl parcurge în coardă de multe ori înainte să renunțe la asigurare, iar relația cu noua lui gagică, Sanni, și ideea de a filma toată daravela adaugă o presiune pe care până la un moment dat nu știe cum să o gestioneze. 

E funny că, odată cu el, cumva ne pregătim și noi. Și evident că n-avem nicio șansă. La momentul filmărilor, Alex trăise vreo 10 ani într-o dubă, mergând peste tot pe unde era ceva de cățărat în America, neinteresându-l nimic altceva în viață. Degetele îi par pietrificate, albite parcă în permanență cu magneziu de escaladă, și are privirea curioasă și senină a unui copil. 

Știi că reușește. Așa începe filmul, cu el reușind. Dar momentul escaladei propriu-zise te termină, poate și pentru că până atunci înțelegi ce înseamnă, te pregătești pentru momentele cheie, conștientizezi cât de greu și de riscant e. Însăși echipa de filmare are o problemă emoțională. Doar Alex nu. În vreo două momente chiar dă ochi în ochi cu camera și zâmbește, iar odată chiar îl salută pe cameraman…

Abia ce am terminat filmul și mi-am și cumpărat cartea lui autobiografică, Alone on the wall, scrisă împreună cu David Roberts și apărută în 2015. N-am de gând să mă apuc de alpinism, dar omul ăsta merită cunoscut mai îndeaproape. Iar pentru mine cărțile fix asta sunt — niște oameni care se ascund de timp între niște coperți.

PS: Documentarul e pe Disney+ în caz că te întrebai. 

PS2: De la apariția documentarului până acum, Alex s-a mai urcat de două ori fără coardă pe El Capitan, folosind alte două rute. 🤯

Foto de Jimmy Chin

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.