Încet încet

După cum vă povesteam săptămâna trecută, am scris două piese pentru proiectul cu Luiza şi le-am supus votului publicului la concertul de la Clubul Ţăranului. Asta este câştigătoarea.

Încet încet

Odată, de mult, construiam un castel de nisip
Pe malul unui val, fără nici o grijă pe lume,
La ani lumină de lacrima primului rid,
De firele albe ce păreau atunci ficțiune…

Încet încet, vrem nu vrem, îmbătrânim,
Degeaba înjurăm și bombănim,
Discret, indiferentul metronom
Ne strecoară-n mână un baston…
Încet-încet, oricât de mult ne-mpotrivim,
Oricât ne-am strădui, ne rablagim,
Bilet de-ntors nu este în meniu,
Sper să-mi termin cântecelul viu…

Oricine are mai mult de douăzeci de ani
A început deja să se descompună,
La treizeci ești la fel de expirat ca Adam
După care n-are rost să-ți mai spun – ești un fel de legumă…

Un colț de ochi are fix trei dâre de râs,
Fruntea se miră mereu de câte o știre,
Firele albe buchete-buchete s-au strâns,
Viața se transformă încet într-o amintire…

Propun să nu ajungem niște triști –
Ce-ar fi să ne comportăm de parc-am fi turiști?
Să luăm de păr destinul ăsta fatal
Și să-l transformăm într-un carnaval!

P.S. Cu byron la Piteşti a fost foarte fain, public numeros şi bucuros, cântare faină. Am introdus în playlist şi câteva piese de pe următorul album. Nu mă aşteptam la o reacţie atât de pozitivă.