Queen Unseen, de Peter Hince

Anul trecut am scris un articol în care făceam o paralelă între viața mea și trupa Queen. Pentru asta a fost nevoie să sap minimal, pentru că știam destul de multe (credeam eu) despre trupă. Câteva luni mai târziu însă am dat peste o carte numită Queen Unseen, scrisă de Peter Hince (poreclit Ratty), un tehnician care a lucrat pentru ei vreo 15 ani. Este omul pe care îl puteți vedea pe sub pianul lui Freddie prin concertele rămase moștenire, cel care i-a împrumutat oribilele mănuși de cărat aceluiași vocalist la filmările pentru We will rock you și Spread your wings, fericitul care semnează fotografia din interiorul coperții albumului Jazz, etc. Cartea nu este o biografie, ci pur și simplu o descriere a vieții interioare a uneia din cele mai mari trupe de rock ever, făcută de un martor ocular.

Mi se pare foarte fain că nu a încercat să spună mai mult decât știe și că până la urmă Queen Unseen este povestea lui, povestea unui tânăr care a dat multe ture de glob pe lângă niște oameni legendari, dar nu a avut prea mult parte de tovărășia lor, el fiind un simplu angajat. Gașca lui Ratty este formată din tehnici, sunetiști, luminiști, etc., ei sunt cei care îl “educă”, care îi sunt tot timpul alături de-a lungul anilor. Și sunt câteva capitole dedicate exclusiv lor, oamenilor din stuff. Cu riscul să fiu spoiler (dar și să vă fac poftă), vă povestesc o mică întâmplare. Tehnicienii erau cazați de obicei în zone industriale care se aflau în apropierea sălii/stadionului etc. De multe ori stăteau acolo și între concerte mai depărtate, că n-avea sens să plece acasă pt. câteva zile. Cum nu erau niște cuminței, vă dați seama că nu-și pierdeau timpul citind sau uitându-se la seriale. De obicei beau, se drogau și ieșeau la agățat. Dar la un moment dat te plictisești și de astea, așa că trebuie să inventezi ceva. Ei bine, într-una din șederile prelungite la un hotel dintr-o zonă industrială, băieții s-au gândit că ce-ar fi să umble un pic la firele de la lift. Le-au schimbat pe toate între ele (aleator, evident), după care au deșurubat și plăcuțele cu numere de la fiecare etaj și le-au schimbat și pe astea între ele (tot aleator). Carevasăzică, dacă luai liftul, apăsai să zicem la 3, ajungeai la 7 și plăcuța de pe perete zicea că ești la 5. Haos!!

Altfel, aflăm amănunte despre cum era să fii pe scenă cu Fred & co, cum era să fii în studio, cum s-au filmat anumite clipuri sau despre aventurile trupei Queen în America Latină, Africa de Sud sau Japonia. By the way, știați că a fost prima trupă de rock care s-a aventurat în America Latină? Să vedeți acolo faze, că acum ne uităm la concertul din Rio și ne minunăm, dar lucrurile nu sunt chiar așa de simple. În fine, nu vreau să vă stric plăcerea, așa că vă recomand cu căldură să citiți Queen Unseen și gata, mă opresc aici.