The Smile live in Romania

by Dan Byron 21 iunie 2024

N-am să te mint. Mi-e dor de mor de Radiohead. Oricât aș încerca să mă duc cu zăhărelul, The Smile e doar un Radioheaduț. Și îmi place, deși nu știu dacă verbul ăsta e potrivit. Mă bucură teribil că Thom Yorke și Jonny Greenwood și-au făcut un alt proiect împreună, iar cel de-al treilea membru, toboșarul Tom Skinner, mi se pare un muzician deosebit, dar tot mi-e dor de Radiohead. 

În copilăria mea cinematografele nu erau în mall-uri, ca acum, iar când se termina filmul, uneori mă ascundeam după perdelele de la ieșire și mai intram odată. Asta însemna că-mi plăcuse mult. Cam asta am simțit că vreau să fac în 2017, când s-a terminat primul și singurul concert Radiohead pe care l-am văzut vreodată. Ca și cum ăia n-ar fi fost oameni în carne și oase, ci doar o mașinărie infernală, gata oricând să o ia de la capăt.

Iar reacția publicului a fost absolut fantastică. Nu l-am văzut niciodată pe Tomiță Iorgu (cum îl mai alint eu uneori) mulțumind de atâtea ori. Probabil vestea despre concertul cu huiduieli de săptămâna trecută nu-l ocolise și mai mult ca sigur se aștepta să cânte unei mase neprietenoase dintr-o țară de la marginea lumii. Surprise! Publicul de la Arene i-a devorat fiecare notă și a reacționat la fiecare gest, cu o poftă pe care doar foamea sau dependența o pot declanșa.

Sunt destul de convins că proiectul ăsta e felul lor de a face în continuare muzică învârtind un pic butonul celebrității spre stânga. Thom are de multă vreme o problemă cu asta (și mai mult ca sigur și Jonny, care pare că se ascunde după freză), a și scris o piesă la un moment dat — How to dissapear completely —, inspirată de o conversație cu Michael Stipe despre celebritate. Coldplay se uitau cândva în sus către Radiohead, care umpleau stadioane în părțile mai mult sau mai puțin albe ale lumii. Acum umplu ei, iar Thom și Jonny cântă la Arene, care au capacitate maximă de 5500. Middleground. Perfect pentru cineva care nu vrea să dispară complet, dar vrea să-și vadă de viață. 

Culmea e că știu unde se retrage Thom când nu e în turneu. E un loc în care nu prea știe nimeni cine e. Am un amic care lucrează în zonă și care a interacționat de câteva ori cu el. Nu i-a spus că-l cunoaște, nu i-a cerut autograf, deși ar fi vrut, însă politica stabilimentului i-o interzice cu desăvârșire. Mi-am promis că dacă o să-l văd vreodată pe acolo o să fac și eu la fel, o să-i dau voie să creadă că e un necunoscut. Nu din obligație, nu urmând vreun regulament, ci din respect și din dragoste pentru un om care mi-a făcut viața mai frumoasă prin muzica lui. Cheers to that!

PS: Dacă n-ai ascultat niciodată The Smile, cred că cel mai bine începi cu clipul de mai jos. De fapt ce zic eu clip? În afară de titlu și creditul pentru regizor, secvența cu pricina e tăiată direct din Peaky Blinders, fix așa e și în film.