Trei albume faine din august 2018

4 septembrie 2018

În august ce tocmai ne-a fluturat batista de pe peronul verii s-au lansat multe albume faine, mai puțin pe piciorul de plai care și-a serbat vacanța luându-și concediu. Eu nu știu ce-o fi în capul occidentalilor ăstora, ei chiar nu se distrează niciodată? Lăsând gluma la o parte, a trecut un an de când m-am apucat de seria asta de articole și s-au dus pe apa sâmbetei treizeci de când Janes Addiction au lansat Nothing Shocking și douăzeci de când Korn rupeau gura târgului cu Follow the Leader. Dacă vreți să aprofundați dincolo de recomandările de mai jos, încercați Big Red Machine (un nou proiect al lui Justin Vernon a.k.a. Bon Iver și al lui Aaron Dessner de la The National), Flow State al australiencei Tash Sultana, Thank you for today – Death Cab for Cutie, sau albumul de muzică clasică Reflections, cântat de Huw Wiggin la saxofon (incredibil ce diferit sună instrumentul ăsta dacă îi schimbi contextul!). Așadar:

MogwaiMogwai – Kin

Nu mi se întâmplă des să ascult un soundtrack și să vreau neapărat să văd filmul. De obicei lucrurile astea funcționează taman invers. Nu mă dau în vânt după gen, nu ascult des trupe instrumentale minimaliste cu atmosferă sumbră, dar Kin îmi place mult. Bineînțeles că mi-am făcut deja filmul meu, care s-a adaptat la fiecare ascultare a albumului, dând o altă dimensiune imaginilor din jur, făcând timpul să curgă mai greu, în slowmotion, inventând povești. Și bineînțeles că trebuie să mă duc să văd originalul, să văd ce i-a inspirat, deși poate ar trebui mai degrabă să vizitez Scoția. Pe de altă parte, mi se pare foarte mișto că au lansat soundtrack-ul în aceeași zi cu filmul, e prima dată când aud de așa ceva. Kin mi-a făcut poftă să-i văd și live cândva, aș fi mers la Sibiu în iulie, chit că nu eram convins, dar în aceeași seară cântam cu Doru Trăscău la Râșnov.

trevor-powers-mulberry-violence-1527689637-640x640Trevor Powers – Mulberry Violence

Până nu de mult Trevor Powers se ascundea sub titulatura Youth Lagoon. Nu știu de ce a hotărât să iasă la lumină cu propriul nume, poate pur și simplu a vrut să încheie un capitol al căutărilor și să declare că în sfârșit a găsit. Sau poate că s-a săturat să i se spună Youth (dacă i s-o fi spunând). În fine, motivele sunt mai puțin importante, cert e că omul a ajuns la maturitate, albumul Mulberry Violence fiind certitudinea care a prescris dubiile pe care le aveam anterior. Electro-indie-art-pop cu elemente de avangardă – oricât de pompos ar suna, ar putea explica măcar în parte la ce vă puteți aștepta. Adică muzică mai neconvențională, în parte experimentală, cu sonoritate electronică, purtătoare de versuri destul de faine și, drept urmare, părți vocale. Individul cântă numai prin State, de obicei în cluburi cu capacitatea sub 1000 de locuri, așa că nu mă aștept să-l putem prinde prea curând prin zonă.

ChildishChildish Japes & Dave Vives  – Salamander

Și în sfârșit și niște rock. Trio-ul Childish Japes e destul de prezent pe net, chiar dacă nu neapărat pentru a-și cânta propria muzică – e un fel de trupă demo pentru mai multe site-uri de specialitate, gen Drumeo, Modern Drummer sau Berklee. Deși nu credeam că se mai poate, informațiile găsibile despre ei sunt insuficiente, așa că o să vă povestesc un pic despre album. Se simte din prima că oamenii sunt ultra-studiați, dar accentul nu e neapărat pus pe tehnica impecabilă, cât pe groove și pe cântec. Vocalistul Dave Vives e influențat masiv de Jeff Buckley (dar cine nu e?) și are cu ce să ne lase mască, capacitățile lui fiind mult peste medie. Pe album se abuzează un pic de asta, nu există piesă fără vreo demonstrație de forță din partea lui, dar asta nu e neapărat deranjant. Recunosc, îmi place câteodată să aud un vocalist bun făcându-și de cap. Interesant e că nu face parte din trupă, e un soi de invitat. Lăsând la o parte lipsa informațiilor, sunt nelămurit într-o singură privință apropo de Salamander – Childish sunt americani, pare că locuiesc în New York, în schimb discul e înregistrat în Australia. Hmmm… asta dă un pic cu virgulă. În fine, albumul lunii din punctul meu de vedere, dar poate îmi place prea mult Buckley.

Enjoy! 🙂

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.