Turist în Mallorca

by Dan Byron 10 octombrie 2022

Dacă scarpini un pic YouTube-ul vei găsi mult mai multe lucruri de făcut, plaje de bifat sau locuri de vizitat în Mallorca decât am să-ți recomand eu. Am văzut chiar un video făcut de cineva care stătuse doar 24 de ore și se ambiționase să-și dea cu părerea. Dacă mergi în Mallorca o să înțelegi de ce. Am stat o săptămână și nu mi-a displăcut nimic. Poate eram și în mood-ul potrivit. Poate după vara asta plină orice vacanță mi-ar fi priit. Poate, poate, poate. Sau poate că Mallorca e într-adevăr un loc magic. 

De vizitat

În primul rând Palma. Centrul vechi e o minune, cu măslini și ficuși de multe sute de ani, cu palmieri și pini mediteraneeni și șiruri de platani, cu labirinturi de străduțe cocoțate pe dealurile din buza portului. Poți vizita și catedrala neamului lor (construită în aproape 400 de ani, terminată pe vremea când Mihai Viteazul se murea, iar construcția de catedrale monumentale încă avea sens) sau micuțul muzeu de artă, dar nu cred că obiectivele turistice în sine fac Palma fermecătoare. Mai bine așează-te la o terasă, comandă-ți o cafea și uită-te la oameni. 

În al doilea rând ar fi bine să ajungi cumva la Mirador Es Colomer. Adică aici:

Nu-ți face griji, nu trebuie să știi să conduci pentru asta. Sunt autobuze care urcă pe munte până acolo. De altfel dacă mergi între 23 iunie și 15 septembrie poți ajunge cu autobuzul până la Cap de Formentor, adică aici:

Am zis Mirador și nu Formentor pentru că mi se pare mai spectaculos și mai ușor de accesat. Altfel, dacă n-ai chef de autobuz sau a trecut sezonul în care te puteai urca într-unul, îți poți închiria o bicicletă din Port de Pollença. Au și electrice, fii fără grijă. Am dat de sute de bicicliști pe traseu, iar mulți dintre ei nu păreau în formă. Asta nu înseamnă că drumul e ușor, ba dimpotrivă. Totuși cel mai la îndemână e cu mașina, iar dacă ai carnet nu-ți face griji, și din astea se găsesc de închiriat (nu carnetele, mașinile). 

Dacă ai fost deja la Formentor, Mirador și alte or-uri din astea, îți recomand să dai o raită prin Serra de Tramuntana, masivul muntos de alături. O poți face cu piciorul (dacă ești foarte, dar foarte ambițios, chiar îl poți străbate de la un capăt la celălalt pe Ruta de Pedra en Sec, traseul oficial, a cărui realizare a fost finanță direct de guvern) sau pe șosea cu bicicleta (și aici am văzut bicicliști, ce-i drept mult mai puțini ca la Formentor) sau mașina. Șoseaua e destul de îngustă, că deh, e pe munte, dar asfaltul e impecabil, zici că a fost turnat ieri. Noi am avut în plan să ajungem până la Deia pe șoseaua asta, dar un raliu ne-a încurcat planurile — închiseseră drumul fix pe ultima bucată —, așa că am făcut un “mic” ocol până pe autostradă și înapoi pe munte. 

Din păcate am apucat să vedem prea puțin din Deia, însă ce am văzut ne-a plăcut mult. Este un sătuc cocoțat pe stânci, altfel decât la Cinque Terre-le din Italia, care dă într-o plajă mică și stâncoasă.

De consumat

În Palma am fost să mâncăm în mai multe locuri, dar două dintre ele trebuie bifate musai în caz că ajungi pe acolo. Primul se numește Sa Bodegueta și se găsește aici. Cea mai bună paella pe care am mâncat-o în viața mea. Restaurănțel mic, mese puține, mai bine suni dinainte și rezervi.

Al doilea se numește Izakaya și se află aici. Cel mai bun sushi pe care l-am mâncat în viața mea. La fel, mic, mese puține, mai bine suni și rezervi dinainte. Nu te aștepta să fie la vreunul dintre ele ieftin, nimic bun nu e ieftin (în afară de bragă 😋). Bine, am dat și peste unul ieftin, numai că nu în Palma, ci în Alcúdia. Se numește chiar Alcúdia — uite-l aici. Meniul zilei costă 11€ și constă în două feluri de mâncare, desert, o sticlă de vin ieftin (roșu de la frigider 🥶), una de apă plată și una de suc. Nimic extravagant, dar destul de cinstit, iar la banii ăștia imbatabil. Acolo mănâncă localnicii.

Spre dezamăgirea unora, eu m-am cam lăsat de alcool. Zic “m-am cam” pentru că mai beau ocazional, dar chiar numai ocazional și doar dacă e ceva deosebit. Fiind în vacanță am lăsat garda mai jos, am mai gustat câte un pahar de vin (mai ales că se găsesc vinuri bune din Rioja pe toate gardurile) sau câte o bere, dar într-o zi m-am încordat și am cumpărat o sticlă de Anima Negra, un vin roșu excepțional, făcut din struguri Callet, un soi endemic de care evident că n-auzisem vreodată. Nu cred că am mai gustat ceva atât de bun. 

(Nu am niciun fel de afiliere cu restaurantele sau cu vinul. Le-am recomandat pentru că mi-au plăcut.)

Și gata. Urmează o perioadă destul de aglomerată, cu aniversări, înregistrări și alte bazaconii. Probabil o să scriu tot rar, dar posibil mai des decât am făcut-o anul ăsta. Bine, am avut motive întemeiate. Vară plină de concerte + mutat în casă nouă.