Legături pierdute

…toate bune și frumoase până când creierul începe să dea rateuri, sau mai bine zis chimia creierului. Te trezești că ai tot felul de stări neplăcute, incontrolabile, de care nu știi cum naiba să scapi. Asta mi se întâmpla mie în februarie. Și mă apucasem din nou de un challenge de songwriting, iar de multe ori, fără să vreau, subiectele se învârteau în jurul anxietăților cu care mă luptam, exorcizându-le, deși una din intențiile mele era să scriu cântece mai vesele. Știam că nu e nimic grav, că sunt la început, etc., dar eram un pic speriat. N-am vrut să apelez direct la un doctor, ci ca de obicei am preferat să mă informez mai întâi, să știu cu ce se mănâncă. Am căutat internetul în lung și în lat, negăsind ceva satisfăcător (pur și simplu energia mea seacă brusc în fața lanțului muntos de informații pe orice temă) până când am dat pe Ted de filmulețul de mai jos. Mi s-a părut atât de fain ce spune Johann Hari încât i-am cumpărat cartea și am citit-o. Ironia a făcut ca imediat după ce am terminat-o să intrăm în izolare, dar eu eram deja destul de bine pregătit. Cum m-a ajutat? În primul rând dându-mi informația de care aveam nevoie: anxietatea și depresia nu sunt provocate de un dezechilibru chimic care se naște așa, de unul singur, fără ca noi să avem nicio contribuție. Adică putem să facem și altceva în afară de a înghiți antidepresive. Mai mult de jumătate din carte analizează cauzele, cu povești și exemple și cazuri și citate din studii pe care omul pare că le-a citit integral și le-a și înțeles (și nu sunt puține), iar cealaltă jumătate mai mică încearcă ușor stângaci să găsească soluții (pe partea asta există mult mai puțin material științific, pentru că medicina a dat deja verdictul final și pare că s-a și împăcat cu el — anxietatea și depresia sunt cauzate de scăderea nivelului de serotonină, care nu se poate rezolva decât prin medicație —, punând umărul la exorbitanta afacere a antidepresivelor). Pe mine m-a ajutat enorm. Nu zic că e o carte miraculoasă care șterge cu buretele gărgăunii din cap, dar o informație corectă și un sâmbure de speranță te pot pune din nou pe șine. Am trecut peste izolare fără nici cea mai mică anxietate, am avut doar câteva momente în care simțeam că o iau razna de la bucla în care mi se tot învârteau zilele. Probabil ar fi fost mai potrivit să vă recomand cartea asta atunci, dar cred că numai despre anxietăți și depresii nu voiați să vorbim.